Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
7 TRADITIE $1 EVOLUTIE IN PORTUL POPULAR 455 mä§ii. Decorul este plasat pe suprafeje vizibile nesupuse uzurii — peste cot, deasupra minecii, in riuri verticale pe minecä §i piept, la obinzicä si la bordura minecii cu volán (fodor). Talentul, indemínarea creatoare, imaginafia fac din natura decorului un element de unitate esen^ial. In raportul dintre suprafetele albe si cele decorate existä о deosebitä mäsurä, un admirabil echilibru. Dacä pieptul cämäsii nu va fi incärcat de cusäturi, el va fi impodobit cu salbe de bani, cu pieptare brodate. Cäma§a incredita la git — tip carpatic — este prinsä in „obinzicä“ cu о cusäturä peste creturi. Mineca larga se termina ín volán „fodor". Este strin-ä in volán cu о finá cusäturä peste creturi. О dantelä fäcutä in casä, sau din comert, completeazä volánul, mascatä fiind bordura de un tiv mic §i tini „pui$ori“. Cämäsa este aceea care constituie continuarea liniei traditionale si, in acelasi timp, terenul pe care se desävirse$te crea^ia artisticä si astäzi. Trecerea spre noile motive decorative se realizeazä treptat, fiecare generatie aducindu-si aportul. Existä elemente noi care pätrund, dar in scurt timp sint päräsite, alte motive sint prelucrate, stilizate §i asimilate, dindu-li-se о notä specificä localä. Toate acestea se clädesc pe un fond traditional. Cusäturä este tehnica de bazä in ornamentarea cämäsilor. Ea dobindeste calitäti artistice chiar si atunci cind uneste douä foi de pinzä sau pentru a increti in jurul gitului. Cheita, tigheleala brätärile si alte neinsemnate cusäturi de ordin practic, devin adevärate creatii artistice prin mäiestria cu care sint executate. Existä la cämäsi cusäturi artistice, folosite mai ales la ornamentare, atingind frumuseti de exceptie si о tehnicä perfectä. Chiar si atunci cind sursa de inspiratie a unor motive о con tituie elemente din naturá, ele sint supuse unui proces select de stilizare in aceeasi tehnicä de cusäturä, „pe fir“. Cel mai exterior §i mai sesizabil aspect al cämäsii este culoarea ca о punte de legäturä intre tehnicä si artä. Pe albul imaculat curg riuri de „sire“ „pe fir“ sau dupä desen, cu motive decorative in negru traditional. Prins intre alb $i negru, albastrul insenineazä broderia in tonuri abia simtite, pe minecä si la guler, la care se adaugä luciul märgelu(elor „argintele“ arámii, uneori strälucirea „fluturasilor“ gri-argintii din metal. Aläturi de aceastä distinctie de colorit se záreste punctat rosul, galbenul in cusäturä in riuri sau compactä. Dupä introducerea firelor de bumbaa mercerizat a apärut in costumul popular о mare varietate de culori in tonuri vii, topite in armonia cromaticä traditionalä de negru si rosu pe fond alb, cromaticä de о mare noblefe ?i distinc(ie. Retinerea si sobrietatea pe care le constatam in cromatica portului popular de pe aceste meleaguri demonstreazä simtul fin pentru culoare. Peste podoabele albe, ornamentate la poalä cu motivele de pe cämasä, reduse ca märime, se poartä catrinta. Noua catrintä, „zadia“, caracteristicä costumului national fectiv, a implicat
