Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
3 METODE ?! UNEI.TE DE PESCUIT 431 Documentul din 26 mai 1285 confirma comitelui Toma mo§iile sale „inpreunä cu toate hele§teiele §i locurile de pescuit”5 6. In anul 1203, sint pomenite mobile Mihesu de Cimpie, Mihe§u Mic, Räzoare, „impreunä cu toate cele ce tin de ele, adicä pädurile, pä$unile, finetele §i pescäriile aflätoare intre cele douä Mihe?uri.“° Documentele secolului al XIV-lea vorbesc de locurile de pescuit si ate_.tä prezenfa unei serii de iazuri §i hele$teie in Cimpia Transilvaniei. La 9 iunie 1304 in legäturä cu mo§ia Grebeni§ sint amintite „toate folosintele asupra pädurilor, livezilor, bäl^ilor, iazurilor, päminturile de aräturä si celelalte.“7 La 11 iulie 1325 capitulul bisericii Transilvaniei confirms impärtirea unor mosii — Tusin, Dimbu — cuprinzind mori, vii, iazuri.8 Cdatä cu intemeierea Tärii Románesti si Moldovei s-а intensificat si comertul cu pe§te. La inceputul secolului al XV-lea sint amintite carele cu peste de la Prut si Nistru spre Polonia si Transilvania. О bunä parte a pe?telui prins in Tara Romäneascä se desfäcea in Bra$ov, Sibiu, Bistrita, si de acolo se expedia in restul localitätilor in Transilvania $i in ora$e din Ungaria. ln comertul cu pe$te erau folosite unitäti de mäsurä specifice: corabia = 2 luntre, 2 mäji, 7 1/2 care, 15 poveri pe cai; maja == 7 1/2 poveri. ln Transilvania, cintarul =17 mäji transilvänene, carul = 2 poveri, aproximativ 271 kg. povara de cal = 135 kg. Fauna piscicolä a färii noastre este de о mare bogätie §i varietate in apele de munte ?i de §es, specialistii au identificat 185 de spécii de pesti impärfite in 55 de familii. Pentru cele 185 de spécii romänii intrebuinteazä 580 de nume diferite, cu 720 de variante dintre care 670 se referä la spécii identificate, iar 50 la pe$ti nedetermina^i. Datoritä sistemului defectuos de gospodärire a apelor §i a pescuitului excesiv incä de la inceputul sec. al XIX-lea s-au constatat schimbäri nedorite in fauna piscicolä care s-au agravat cu timpul. Astfel, in a doua jumätate a sec. al XIX-lea era in faza de regres numeric, lostrifa ce dispäruse din apele Munteniei, Olteniei si Transilvaniei. Naturalistul sas A.E. Bielz intr-o lucrare privind Transilvania, in anul 1857, aminteste lostrita existentä pe cursui superior al Muresului. De atunci incoace, pescuitul färä erugare a fäcut sä disparä acest salmoid din toate apele Munteniei si de pe Mure?. Au dispärut, de asemenea, sturionii mari din Mures, care urcau din Dunäre pe Tisa si Mures. J. Benkö in descrierea Transilvaniei (1778), aratä cä morunul devenise mai rar pe Muresul inferior. Nisetrul a existat in acest riu incä pinä la jumätatea secolului al XIX-lea. Azi, ace$ti sturioni nu se mai gäsesc pe teritoriul román al Dunärii. Spre sfirsitul primului deceniu 5. Idem, p. 275. 6. Idem, p. 395—396. 7. Documents, veacul XIV, I. p. 27. 8. Idem, II, p. 153.
