Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
430 AURELIA DIACONESCU 2 logii au scos la lumina greutá^i de lut, in forrná de conuri sau piramide care se folosesc la tesut ?i la plasele de prins pe?te. Mentinerea unor elemente lingvistice de la daeo-geti ?i romani refcritoare la pescuit reprezintá un argument insemnat care sprijinä ideea practicárii neintrerupte a indeletnicirii de cátre populatia romanizatá pe teri toriul Daciei. Cunoscind faptul cä getii si dacii au practicat pescuitul este normal sä fi avut un lexic bogát in legäturä cu numele pe?tilor, uneltele de pescuit ?i alte aspecte ale indeletnicirii. Cum limba daca a dispárut ín urma cuceririi romane se admite cä ar fi de origine dacicá termenii: agáta, balta, cirlig, gard, genune, mai, melc. Múlt mai bogát este lexicul romänesc de origine latinä in legäturä cu pestii ?i pescuitul, termenul generic de pe?te (piscis) a dat о familie de cuvinte: pescar, pescärifä, pescärie, pescuit, pestikor, pescuit, pescäru?. Numele pe?tilor ?i a diferitelor Organe ale corpului lor sínt de origine latinä: lapti (lactos); solz (solidus): bätaia (pe?telui): (battualia). Este posibil ca si oria sä aibä denumire latinä. Unii pe?ti: morun, nisetru, cega, ?tiuca, linul, babu?ca, cleanul, mreana, pästrävul, lostri^a, lipanul, precum ?i unelte de pescuit (nävodul, plasa, mreaja, vir?a, crisnicul, minciogul) sint de origine slavä. In comparatie cu celelalte ocupatii traditionale in domeniul pescuitului existä cea mai bogatä terminologie de provenienda slavä, explicate gäsitä in faptul cä slavii erau priceputi pescari ?i posesori ai unor elemente de pescuit variate ?i eficiente.2 Pe de altä parte, spre deosebire de ei, in acél timp autohtonii se aflau deja intr-un stadiu de dezvoltare economicä mai avansat, mai ales in domeniul lucrärii pämintului, albinärit, cre?terea animalelor, pescuitul räminind о ocupa^ie secundarä. Rezultä cä pescuitul confirmä simbioza romäno-slavä, precum ?i faptul cä dacä noi am imprumutat unelte ?i termeni de la slavi din domeniul agriculturii $i al pescuitului, in schimb, pentru domeniul pästoritului noi am fost donatorii. Incä din secolul al XII-lea sint consemnate in Transilvania hele§teiele, iazurile precum si pescarii specializati.3 De-а lungul riurilor din Transilvania, Mures, Olt, Some?, practicarea pescuitului este intäritä printr-un act datind din 10 august 1279, prin care se aratä drepturile cumanilor a?ezat pe acest teritoriu: „Si deoarece marea multime a cumanilor, a cotropit о mare intindere de pämint, hotärim ca aceea care s-au a?ezat cu neamul lor intre Dunäre §i Tisa (. . .) ori intre riurile Mure? ?i Cri? sau pe amindouä pärtile acelui riu, ori intre Timi? ?i Mure? sä räminä acolo däruindu-li-se diferite päminturi impreunä cu folosinfele lor ?i cele ce se fin de eie anume: päduri, finefe, hele?teie, pe care le-au cuprins in a?ezarea lor.“4 2. Gh. Jord’ache, Ocupatii traditionale pe teritoriul Romäniei, II, Scrisul Romänesc, Craiova, 1986, p. 249—251. 3. C.C. Giurescu, op. eit., p. 62-63. 4. Documente din Istoria Romäniei, vol. C, veacul XIII, vol. II, p. 219.
