Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

19

MANUSCRIS ROMANESC

413

Si ín poarta raiolui Pusä о parä de foe nestins. Iarä Adam väzindu-se pe sine Lipsit dintr-u atita bine Stätu inpreajma raiolui Cäutind spre zidirea lui. Incepu cu amar a plinje §i cu jalea Evi a zice :

— Vai ! cum te ascultai $i (s)finta poruncä cälcai Amar mié, се-mi fäcu$(i)

De sf(int) raio mä lipsi$(i). Vai, mie rai prea dulce Eu unde acum mä voi duce Cä sint lipsit Si din tine io gonit.

Vai ! Evä cum te ascultai Din pomul oprit mincai Si mä lipsi de viatä Si de-а raiolui dulcea^ä.

Vai ! rai pre sfint Cum voi fi färä de tine Ne gustind dulceata ta Neväzind frumusetea ta.

О ! rai pre sf(int)

Pentru mine fu§(i) zidit Iarä acum fus(i) amärit De dulceata ta lipsit.

О ! im(i) fu mie de grijit De tot binele lipsit О ! rai pre sf(int)

Al meu Iäca§

Ce te indurera§(i)

De mä läsas(i)

Intru atita insä(lä)ciune Si cu urita goläciune.

О ! amar Evä si tie Cä-m fäcu§(i) aceasta mie De cälcai porunca lui Si cäzui in gre urjie Vai ! mie cum mä bucuram Intru slava ce eram.

Iarä acum sínt läpädat De totul gol aruncat.

Cä eu pentru о mincare Sint pedepsit asa de tare.

Plinje §i tu rai de mine Cä sint lipsit dintru tine.

Sint legat la pämint Sint pustii §i pedepsit.

Iarä tu Dumnezeu Sf(int)

Mai adot(i) §i §i de mine aminte Si nu mä de tot uita Fiind eu fáptura ta.

Ce-t(i) fie milä de mine Cä t(i)-am gresit D(o)amne

tie-Sä nu fiú pinä in sfir$it A§a lipsit si scirbit.

Iarä D(u)mnezeu cél sf(int) Väzind pe Adam plingind Au trimis al (sáu) cuvint Pre un ínjer sf(int)

Care au auzit pe Adam

plingind

Au strigat cu glas mare zicind:

— Adame, ce e$ti scirbit ? Iarä Adam i-au zis lui :

— Foarte tare am gre§it Porunca D(o)mnului о am

cälcat

Si am cäzut din mina lui M-au alungat din raiol säu La acest pämint de tot binele D(o)mnul §i de tot m-au

pedepsit,

Ce sä fac nestiind

Si am mincat pine flämind,

zis-au dreptului cuvint,

D(o)mnul :

— Adevärat ai gresit, Porunca, noi päzind

De acum cu sudurea ta Hrana ta vei cistiga.

Lucrind pämintul Cu trudä si cu ostenealä multä, Si tot vei muri cu moarte Pre cum mor ferele toate, Ca-i fost din pämint Si in pämint vei merje :

— Evä, tu ai gre§it intii