Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
386 MARIUS COMípA, RADU ARDEVAN 10 cite biruinte ale spiritului uman — asa cum о vedea umanismul. Receptarea Antichita^ii se face in strinsä legatura cu cultura secolului XVII si la nivelul ei. In problemele istoriei vechi a romänilor, concluziile lui Constantin Cantacuzino sint In cea mai mare parte juste. Desi se incadreazä in miscarea culturalä romäneascä a epocii, lucrarea sa, operä modernä de istorie73, depä§e?te creafiile contemporane §i-l inalta pe Stolnic aläturi de Dimitrie Cantemir74. Aläturi de cärturar trebuie sä avem in vedere omul politic75 76. Demnitarul de mare influentä care a fost Stolnicul Constantin Cantacuzino s-а aflat, in tot decursui carierei sale, in fata irezolvabilei probleme care a constat in alegerea unei solu^ii fie in favoarea turcilor, fie a austriecilor. Tragismul optiunii §i imposibilitatea de a se decide pornea din faptul cä — oricare ar fi fost alegerea — autonómia Tärii Romänesti era grav compromisä. Intreaga domnie a lui Constantin Brincoveanu a stat sub semnul acestei intrebäri chinuitoare70. A treia cale nu exista, cel pu^in pentru acel moment, iar episodul Stänile?ti nu a fäcut decit sä confirme acest lucru. Ca „ideolog“ confruntat cu ofensiva catolicismului in Transilvania, Constantin Cantacuzino a räspuns provocärii incurajind literatura religioasä ortodoxä. Chiar dacä rolul säu in aparitia Bibliei de la Bucuresti a rämas incä controversat, cert este cä a sprijinit tipärirea unor opere religioase de un indiscutabil caracter militant ortodox77. La fei ca si i'toria, religia a fost folositä pentru a legitima drenturile romänilor asupra tärii lor, atit in fata veleitäfilor Habsburgilor cit si contra asupririi otomane. Principiul legitimitätii stä la baza celei de-а doua Predoslovii a Bibliei de la Bucure$ti ; este semnatä de patriarhul Dositei, dar se pare cä a fost redactatä chiar de Stolnic. Predoslovia are un evident caracter de manifest politic, iar tezele pe care le afirmä sint similare cu cele din cartea lui Constantin Cantacuzino. Biblia tipäritä la 1688 era adresatä „rumänilor“, „ardelenilor” si „rpoldovem’or” care vorbeau aeeeasi limbä78. Precizarea se fäcea in predo^lovie si asemänarea este frapantä cu binecunoscuta formulare a ideii de unitate a tuturor romänilor exprimatä in Istoria Tärii Románesti: ,,Insä numai inteleg nu numai cestia de aici (Tara Romäneascä — n.n ), ce si den Ardeal, cari incä $i mai neaosi sint, §i moldoveni si toti citi si intr-altä parte se aflä si au aceastä limbä. . . Cä toti ace?tia dintr-o fintinä au izvorit §i curä“.79 73. P. Teodor, Die Entwicklung des historischen Denkens in der rumänischen Oeschichtsschreibuna, Cluj, 1972, p. 20. 74. V Cändea, Stolnicul intre contemporani, Bucure?ti, 1971, p. 78. 75. Discutie pe larg la R. St. Ciobanu, op. cit., p 212—283. 76. St. Ionescu, Epoca brincoveneascä, Cluj-Napoca, 1981, p. 63—122. 77. R. St. Ciobanu, op. cit., p 177—196. 78. Ibidem, p. 184—186. 79. Cronicari munteni, p. 5.
