Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

336

MELINTE 5ERBAN

10

simte de mult cä nu pot sä-i inghit ifosele §i frazele umflate“ — afirma in aceeasi scrisoare. Cit vor fi fost de adevärate aceste $icane este greu de stabilit astäzi, consemnärile din epocä fiind contradictorii. Ion Vlasiu ii scria mai tirziu lui Ion Chinezu: „Cu Giurgiuca am vorbit ?i am vorbit despre conflictele zise (?.a. — I. V.) pe care le stii ?i d-ta“41 iar Romulus Demetrescu nota, in primävara anului 1938: „Stirn cä gestui acesta, cafe-l va lega pe editorul de la Sighi$oara de istoria literarä a vremurilor noastre, gäsit pe lingä in^elegerea се о meritä si unele nesocotite birfeli“42. Peste toate acestea, Emil Giurgiuca a avut deplinä incredere in Miron Neagu acesta fiind „un om de cuvint“. §i a ac^ionat in consecin^ä de la inceput. Incä din 1937, inainte de a puné editura pe picioare, el dorea sä aibä asigurat stocul de manuscrise §i insista pe lingä prieteni sä-i trimitä lucrärile. Pe Ion Chinezu si Mihai Beniuc ii avertiza, la 1 decembrie 1937, :. sä-mi trimiteti manuscrisele

voastre. In caz contrar, vä adun operele de pe unde vi le-afi publicat §i färä sä mai stäm de vorbä vä trimit cärfile, gata tipärite“43. Aceleasi insistence >$i pe lingä alfii: „Prietenul Giurgiuca imi serié din tairä cä a fäcut о editurä $i a anuntat cä va tipäri cartea mea“44. Totodatä, el se gindea $i la cei ce in inten^ia lui trebuia sä dea orientarea planului editorial: „Tu, Beniuc §i cu mine vom fi (sä nu rizi) consilierii lui literari“ — specifica in aceeasi scrisoare cätre Ion Chinezu. О fäcuse, se pare, §i cu Octav Sulufiu45, incä din 1937, cind se intilniserä la Sighisoara. Ceea ce denotä cä Giurgiuca vroia sä constituie un grüp de scriitori recunoscuti pentru a alege §i scria manuscrisele §i a imprima astfei editurii seriozitate $i prestigiu. Tot in aceastä perioadä. editorul $i principalul säu „colaborator“ se gindiserä la adaptarea §i reutilarea tipografiei. Nici in aceastä direcfie n-au lipsit piedicile, indeosebi materiale. Miron Neagu avea un anumit capital, dar insuficient pentru planurile indräznete ale colaboratorilor. La un moment dat, se pare, se gäsise omul care sä finanteze noua editurä. Participind la о „searä pläcutä“, la Cluj, impreunä cu Emil Giurgiuca, Raul Sorban si pictorul Alexandra Szolnay, la care s-а discutat problema editurii, Romul Ladea il informa pe Jon Chinezu: „Mai intii i$i märturisesc cä Raul este о inimä de aur. El initiazä §i ocrote$te acea editurä pe care Giurgiuca о inväluie in atita mister. Raul däruieste suma necesarä — nu stiu de unde — pentru cumpärarea imei tipografii, däruindu-se §i pe sine ca director al acestei intreprinderi, existä tipográfia de vinzare (la Budapesta), ni

41. Scrisoare cätre Ion Chinezu, Timisoara, 16 noiembrie 1938, in V. Fanache, op. cit., p. 178

42. In Pagini literare, V (1938), nr. 4—5, p. 221.

43. Scris. cit.

44. Ion Vlasiu, op. cit., p. 63.

45. Octav $ulutiu, Scriitori si cärti, Edipe ingrijitä, tabel cronologic si prefatä de Nicolae Florescu, „Minerva", Bucuresti, 1974, p. XXXV.