Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

330

MELINTE SERBAN

4

Aparitia primelor cärfi in editura sighi^oreanä a declan§at, poate tocmai de aceea, о puternicä reac^ie in rindul scriitorilor si al oamenilor de cultura- „Faptä romäneascä de seamä“, „pornitä ctMajos $i bärbäte$te“, editura „Miron Neagu“ este pentru Octav Sulutiu10, ín acéláéi timp, §i о „indräzneatä tentativä de ctitorie culturalä“. Pentru George Popa ea a fost „ceva intr-adevär uimitor“, un gest „de un anumit eroism“11, pe cind Ovidiu Papadima vo;be§te despre „o generoasä temeritate“.12 Cuvinte de caldä apreciere la adresa editurii sighi§orene au avut si аЦП. Cezar Petrescu laudä inifiativa in ziarul Románia, din anul 1939, Ion Sugariu vorbeste ca de о „faptä mare“13, Ion Breazu ii apreciazä editarului „curajul“ de a publica, cu mari sacrificii, citeva din operele mai reprezentative ale tinerei generatii de scriitori14, iar George Sbircea il considera editorul in adeväratul inteles al cuvintului, pentru „generozitate $i intelegere fatä de sensibilitatea creatorilor §i fafä de nevoile lor materiale“.15

täm. Li s-а creat о säptäminä a cärtii patronatä de cele mai inalte personalitäti ale tärii p editurile, prin nepriceperea lor, prin foamea exclusive de apginti, au degradat-o, vai, in о ocaziune de а-p desface <maculatura colbäitä din depozitele altor vremuri. Examinati-le prospectele $i veti descoperi cu stupoare cä Lucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica sau Emil Giurgiuca, n-au gäsit editori in Románia, cá au trebuit sä-si imprime opera pe cheltuialä proprie. Nu constituie aceasta о rumine a vremii de azi ?"

10. In art. cit.

11. In art. cit.

12. Scriitorii si intelesurile victii. „Minerva“, Bucuresti, 1971, p 261.

13. Apud. Nae Amtonescu, art. cit., De menponat rolul ziarului Romania in popularizarea editurii din Sighisoara si a cörtilor tipärito aici. In coloancle sale isi publica articolele Octavian Sulutiu, Profira Sadoveanu si Vlaicu Birna.

14. Studii de literaturä romána si comparata, I, „Dacia“, Cluj, 1970, p. 194.

15. Evocare, in manuscris dactilografiat de Miron Neagu, nedatatä. Concisä si la obiect, meritä a fi reprodusä in intregime : „Am lucrat, datoritä profesiunii mele, cu multi editori de literaturá si muzicá, dar EDITORUL, rämine pentru mine Miron Neagu de la Sighisoara. Daca top editorii din lume ar fi fost ca dinsul, dacá ei ar fi avut aceeasi generozitate si intelegere fatä de senjSibilitatea creatorilor si fatä de nevoile lor materiale, atunci Mozart nu murea la 36 de ani, Shakespeare n-ar fi incetat sä serie tragedii la 49 si Eminescu nu era silit sä cer$easca sinecure de la mai marii zilei. Fost tipograf si devenit proprietarul unei mici tipografii la Sighisoara, care lucra fára linotyp, culegind de miná ?i imprimind cu masina planá, Neagu a adus mari servicii literaturii nationale, publicínd douá volume de poezii de Mihai Beniuc, versuri de Grigore Popa, un roman de Gala Galaction, un voluim de nuvele de V. Bene?, numeroase lucräri de publicisticá <ji prozá, in admirabile condipi grafice. Le-а publicat si le-а onorat aceste lucräri autorilor lor. rum n-a fárut-o nici un editor din Románia piná in 1944. Le-a onorat ?i intre timp, cit se 1 iparén cartea si < fáceau corecturile, autorii erau oaspepi editorului, unde aveau gratuit masá si, peste onorar, báni de buzunar. Miron Neagu n-a fost niciodatá un patron, sau un proprietär de editurä. El a fost un prieten al scriitorilor, pe care i-a ajutat pentru cá i-a iubit. Eu insumi am beneficiat de sprijinul lui material intr-o -mäsurä care trebuia sä fie cheltuitá pe un creator mai de valoare, eu fiind un simplu gazetai p traducőtor literar. Intentionez ca, in cartea de evocari pe