Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

3

ACTI VITATEA EDITURII „MIRON NEAGU'

329

transilvan) §i de alte societäti culturale, editura si-a propus de la inceput „sä renun^e la scopurile mercantile ale editurilor obisnuite“ §i sä publice opere literare §i plastice de valoare intr-un proiect de douäsprezece cärti pe an, de о inaltä t,inutä graficä. A si publicat pe cei mai reprezentativi scriitorí maghiari din Románia ai epocii, iar in tiraje mai mari, serii poralele de cär^i ieftine.“ Cealaltä, „Deutsche Buchgilde“ (Breasla car^ii germane), „a editat, din 1930. in conditii superioare operele scriitorilor grupa^i in jumil Klingsor-ului6 7, revista bra$oveanä de limbä germana. Ambele edituri constituiau, pe bunä dreptate, un exemplu §i un indemn. Lipseau fondurile necesare, a§a cum lipsea omul sau societatea care sä finan^eze о asemenea intreprindere culturalä in Transilvania. In atari conditii, tinerii seriitq.i, indeosebi poetii, träiau о situatie ingratä. Ei pátrundeau cu greu la editurile din capitalä „de unde adeseori iesiau färä onorarii, daeä nu se conpromiteau, plätindu-?i costul edi^iei“8. Cäci ,,. . . casele de editurä bucurestene nu tipáreau decit traduceri din literatura englezä $i americanä, cärti de aventuri si printre ele cite un scPiitor de succes cum era Cézár Petrescu si Ionéi Teodoreanu, sau maculatura pornografieä a unor autori ca Octav Dessila ori Menny Tomeghin. Pentru poezie, editurile bucurestene aveau un dispre^ manifestat pe fa^ä. Nu tipäreau niciodatä poezie afarä de cazurile cind autorul plätea in intregime costul hirtiei si al tiparului“.9

6. N. Balotä, Scriitori maghiari din Románia, 1920—1980, „Kriterion““, Bucuresti, 1981, p. 517; Marosi Ildikó, A Helikon és az Erdélyi Szépmives Céh levelesládája, 1924—-1944 („Heliconul“ si corespondentii cditurii „Mesterii frumosului din Transilvania"), „Kriterion“, Bucuresti, 1979, p. 202—210: Casa de editurä Szépmives Céh isi are meritele ei — dupä cum subliniazä Gavril Scridon: „a stiut sä mobilizeze seriitorii asigurindu-le conditii materiale onorabile (si cu sprijin bänesc de la stat !); a stiut sä diversifice editiile, in condi(ie de calitate si cumpärätor (pentru amatori si publicul larg, in tiraje ieftine). Piná in 1944, cind isi inceteazá activitatea, corporafia a publicat 163 de operc semnate de aproape cincizeci de scriitori“. (Sasé decenii de literU-turá maghiara in Románia, in Steaua).

7. Ion Chinezu, Pagini de criticä, E.P.L., Bucuresti, 1969, p. 288.

8. George Popa, art. cit.

9. Vlaicu Bírna, Referinta despre activitatea lui Miron Neagu, din 30 martié I960, ín copie dactilografiatä, autentificatä de Miron Neagu, la subsemnatul. О datä de Vlaicu Birna au mai seris asemenea referinte seriitorii Emil Giurgiuca, Ion Vlasiu, si Stefan Popescu pentru dosarul de pensionare de la U- niunea Scriitorilor. Intr-o nóta despre lansarea primelor cärti la Sighiíjoara, Teodor Muräsanu (Insemnäri, in Pagini literare, V, И938), nr. 4—5, p. 223) scria urmätoarele despre acest fenomen : ,,... in afarä de Fundatiile Regale, nici о veche $i mare editurä romäneascä nu $i-a inteles menirea. Ce au fäcut eie in cele douä decenii de renastere re-maneascä?! Au strins averi colosaié, au inältat palate, au profitat de cistiguri enorme din manualele de $coalä si din reeditarea in milioane de exemplare a clasicilor, care in vremea lor au dus о viatä de privatiuni .. Editurile färä exceptie au fost absente de la sbuciumul care inaltä si främintä un neam prin carte si publicatiuni. La toate popoarele din jurul nostru editurile intrejin sau sprijinesc larg revistele existente, urmärind cu atenfie talentele in formafie. Ce sacrificii au adus editurile romänesti sub acest raport, nici sä nu mai cerce-