Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
262 GRIGORE PLOESTEANU 24 rea tr.ea din inimä D. baron v. Richthofen, a cärui purtare generoasä umple de recuno$tinta toaie inimile noastre“.'"-* Era unul din revolutionär!] moldoveni exila^i pentru care intervenise la Constantinopol. Urmärind sa-$i perpetueze dominatio asupra Principatelor Romane, Rusia tarista, avind acordul Tu.'ciei, a recurs asadar la forta militarä. Incerclnd sä justifice intervenia, nota din 19/31 iulie 1848 a Cabinetului de la Petersburg invoca dreptul ce revenea in exclusivitate puterilor suzeranä §i protectoare, potrivit tratatelor, „de a reglementa condita celor douä provincii”, in care urmau sä se stabileascä ordinea Era reprobat mai ales plánul de restaurare a Regatului daco-romän independent- Celorlalte puteri li se dädeau insä asiguräri cä ocupatia avea un caracter temporar ?i cä Rusia isi mentine stricta neutralitate fatä de statele independente (din Occident).99 100 Informat de motivele interventiei tariste §i de intentiile de retragerc- a armatei ruse din Principate in momentul In care vor exista „garantii suficiente pentru menfinerea ordinii“, ministrul de externe al Prusiei i§i exprima la 6 august 1848 dezacordul fatä de hotärirea consulului general, de la Iasi de a suspenda legäturile cu autoriitäiüe de la Ia§i. Acest „pas“ nu-1 putea gäsi corespunzätor nici instructiunilor din 15 octombrie 1847 sí nici imprejurärilor, $i se aräta cu afí4 mai surprins cu cit agentul austriac, reprezentant al guvernului (iterman) interesat in primul rind in evenimentele din Principate, n-a luat о mäsurä similarä, dupä cum n-a protestat nici consulatui englez101. To4odatä, ]ui Rich4hofen i se aducea la cunostinfä dezacordul cabinetului de la Viena fatä de modul in care a inteles sä apere interesele germane $i cä $i guvernul ture si-a exprimat regretul pentru faptul cä reprezentantul Prusie; ч-a implicat in discordia dinire partidé, pe care astfei a inchis-o. ln sfir§it, se läsa la aprecierea lui de a da curs intentiei de a se reti e p? tei itoriul invecinat al Austriei, unde sä astepte evolutir even'mcnte\ r din Prineipatc. Urma sä fie inlocuit de Ix>os, care trebuie „sä rcia legätura oficialä cu guvernul c’e acolo“ (dupä cum recomandase la 31 iulie 1848 §i Legatia regeascä de la Constantinopol).102 Richthofen a fost, de fapt, dezavuat, acordindu-i-se un concediu „involuntar“. In Allgemeine Zeitung se aprecia cä guvernul de la Berlin a fäcut astfei о concesie Rusiei, aser(iiune confirmatä de loan Maiorescu, agentul guvernului provizoriu pe lingä „onorabila dietä de la Frank-99. Ibidem, p. 77, Vezi <;i D. Ivänescu, H. Fassei, st. cit., p. 360. 100. C. Bodea, op. cit., vol. II, p. 811—819; vezi <ji B. Jelavich, Russia and the Romanian national state 1821—1878, Cambridge University Press 1984, p. 46. 101. Nota Ministerului de Externe al Prusiei cätre Richthofen, Berlin, 6 august 1848. Arh. Stat. Buc., colectia Microfilme R.D.G., r. 2, c. 1048—1049. 102. Ibidem, c. 1049-U050, 1074.
