Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
23 PRUSIA SI REVOLUTIЛ ROMÄNÄ DE LA 1848 261 Rusiei“, in timp ce vechea instrucfiune ii ordona in mod expres о asemenea activitate, mentinind aparentele §i evitind sä contravfinä tratatelor.03 Raportul reflectä profunda dezamägire a consulului general, care sperase ca Austria va reacRona la о interventie faristä cu armele in minä, pentru a apára interesele germane din Principate $i abia acum ii era clar cu nu se putea spera nimie din partea Vienei. De altfel, noile instructioni ii lásau „numai о idee fo írté tristä despre unitatea germana“1'1 Räspunzlnd acuzatiei ce i s-а adus, infäfi^eaza din nou stärile triste din Moldova, pe care — susfine el, — domnitorul ar fi vindut-o Rusiei, §i unde régimül a fäcut „din corupfie si depravarea färii“ un principiu de guvernare, iar M. Sturdza impreunä cu guvernul tarist se sträduiesc „sä distrugä“ comerful german, $i afirmä cä desfä§urarea unei activitati consulare „aici este imposibilä färä atingerea raporturilor interne“.91 Profund afectat, declarä insä cä postul sau se aflä la dispozithi regelui, daca о dezavuare a modului cum a actionat ar folosi intereselor Prusiiei. In aceeasi zi, de 19 iulie 1848, Ministerul de Externe de la Berlin ii t imitea о altä notä lui Richthofen, in care apróba inlocuirea lui Sakellarie cu asesorui Curtii regale König, si participarea acestuia la consfätuirile comune ale agentilor Austriei, Frantei, §i Angiiéi de la Bucure$ti. El trebuia insä atentionat sä se conformcze punctelor de vedere „hotäritoare indicate ín nóta din 7 iulie“. „Indeosebd va evita cu grijä astfel de pa§i care ar implica о recunoa§tere a Guvernului provizoriu de la Bucuresti.“93 94 95 96 Iar consulului general de la Iasi í se repeta datoria de a evita cu atenfie tot ceea ce „ar putea da prilej la о rupturä“.97 In aceastä perioadä, Richthofen continuä sä intrefinä legäturi cu revolutionarii moldoveni. Dupä cum afläm dintr-o scrisoare din 5 17 iulie 1848 a lui Gh. Dulcescu, trf.misul Comitetului din Cemäuti, „cind am ajuns la E$i, am mers indatä la domnu Richthofen“, acesta insä era deja pesimist si retinut: „Domnul Richthofen sä leapädä de toatä nädejde cä va mergi cu printipaturi bine (. . .)“.98 L-ar fi bucurat, intrucitva, sä afle cä cu о zi in urmä un exilat román Radu, exprima, printr-o scrisoare adresatä din Brusa lui Constantin Hurmuzachi, „Mulfumi-93. Ibidem, c. ,1014—1015. 94. Ibidem, c. 1013—1014. 95. Ibidem, c. 1023. lntr-un raport adresat lui Auerswald, pre^edintele Consiliului de ministri si ministrul de externe al Prusici, la 24 iulie 1848, Richthofen descrie si amenintürile si incercärile de discreditare la care a fost supus din partea consulatului rus pentru a accepta situatia din Principate, a cáror soartä este „definitiv stabilita". Ibidem, c. 1030—1031. 96. Ibidem, c. 979. 97. Ibidem, c. 980. 98. T. Bälan, Activitatea refugiatilor moldoveni in Bucovina 1848, Sibiu, 1944 p. 78.
