Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
] 9 PRUSIA SI REVOLU'Í IA ROMANA DE LA 1848 257 la Dunärea de Jos, §i, de asemenea, sä-i comunice confidential guvernu.ui valah situafia existentä in Moldova.'9 Informat de cätre starostele Prusiei de la Hu§i cä la 6 iulie 1848 avangarda trupelor tariste a si trecut Prutul, la 8 iulie consului general Richthofen adresa о notä lui Talaat Efendi, in care, dupä ce afirma cä „nimic nu justifies aceastä mäsurä”, Moldova bucurindu-se „de о liniste perfects”, ?i cä in calitatea pe care о avea nu poate privi cu indiferentä cél mai mic prejudiciu adus „suveranitätii“ Imperiului O toman, il ruga pe comisarul turc sä-1 informeze confidential daca intervenfia a fost cerutá sau incuviintatä de Poarta otomanä.80 Richthofen era convins cä, profitind de „zdruncinarea interna a Germaniei“, cercurile conducätoare de la Petersburg erau hotärite sä-si realizeze intentiile de a puné stäpinire pe Principate, aceste „täri fertile, adevärate grinare ale Europei.“ Insäsri, istoria Tärilor Dunärene de la 1713 incoace si conduita Rusiei in acestea, de la Pacea de la Adrianopol, indicä limpede, dupä opinia diplomatului, „cä luarea ín posesiune a Princi- Datelo- si stäpinirea gurilor fluviului german, cheia cätre Levant, este aspiratia neascunsä a a$a nenumitei puteri protectoare”81. Din 1834 ea dommä exclusiv Moldova si in maré parte Valahia. Austria n-a ac'iona+ insä pentru apärarea intreselor germane oenclitate, ci si-au redus trupele de la granifä, iar agenfii ei consulari de la Bucuresti si Ia§i erau lipsiti de instructiuni si, pe deasupra, cu totul incapabili, — afirmä diplomatul prusian- In ceea ce-1 priveste, a atentionat asupra rericolelor atit Ministerul de Externe, cit si Legatia Prusiei de la Constantinopol, dar aceasta i-a comunicat la 13 iunie 1848, cä misiunea ei nu poate consta decit din a lämuri guvernul Portii despre raporturile din Principate §i a actiona ca, pe cit posibil, sä fie evitate nedreptätile, о pätrundere mai adincä in raporturile existente intre Poartä si Principatele Dunärene nefiindu-i permisä82. Totusi, Richthofen i-a arätat cum se poate obtine о anumitä influents „in aceste chestiuni care ating indeaproape interesele germane, färä a avea vreun rezultat. Guvemul Moldovei se afla acum cu tótul in miini ruse §i „toate interesele publice si private ale germanilor” erau cälcate in picioare. „Este vrednic de plins a vedea ce mari sume ale comertului Uniunii Vamale, indeosebi din Renania si regatul Saxonia, si fabricile orasului Berlin, pierd acum aici”, atenfiona consului general- Cu fiecare postä ii soseau de acolo „noi strigate de disperare”. Comerciantii locali nu puteau insä obtine sumele datorate de boieri, deoarece guvernul i-a exilat, i-a inchis sau i-a jefuit, incit nu mai aveau nici-un mijloc material la dispozitie. 79. Richthofen cätre ministrul de externe Schleinitz, Iasi, 6 iulie 1848 (raport). Ibidem, c. 929—930. 80. Ibidem, c. 967. 81. Ibidem, c. '<$57. 82. Ibidem, c. 960. 17 17 — Marisia — XV—ХХП
