Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
250 GRIGORE PLOESTEANU 12 mersurilor sale §i ale reprezentantilor celor douä mari puteri germane, Poarta s-а arätat binevoitoare, impunind, printr-un firman, renuntarea la mäsura de confiscare a proprietätilor celor arestati la Iasi §i tratindu-i omenos pe exilati54. Observator atent al framintarilor din societatea romäneascä, consului general al Prusiei in Principate a sesizat si a informat Berlinül despre ecloziunea puternicä a con$tiintei nationale la romám insofitä de aspiratia fäuriiii unitäfii de stat. Astfel, isi intituleazä un raport din 27 septembrie 1847, Näzuintele de imitate nationals ale neamului valah. Richthofen aräta cä a!in ceie 8 pina la 9 milioane de oameni care apartineau poporului román, unitar prin origine, limbä §i religie, numai jumätate locuiau in Valahia si Moldova, cealaltä jumätate, mai mare,, träind in Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia §i semnala о alegorie apärutä in Foaie pentru minte, inimö si literaturä, „care prezintä in chipul cél mai amar apäsarea exercitatä asupra acestei nafiuni de cätre Rusia, Austria, Turda si domnitorii moldo-valahi si este chematä la formarea unei puternice unitätl nationale.“55 Perspicace, diplomatul prusian atentioneazä cä Austria va avea de fäcut fatä la granitele räsäritene unei lovituri puternice si inevitabile. Evenimentele de la 1848 aveau sä confirme näzuinta irepresibilä de unitate nafional-statalä, de dezvoltare liberä $i „integritatea tuturor conationalilor romäni”, care s-а exprimat viguros in Adunarea Nationalä „daco-romünä“ de la Blaj din 3—5/15—17 mai. Parvenindu-i „hotärirea adoptatä pe Cimpia Libertätii, Richthofen remarca in raportul adresat la 22 iunie ministrului de externe prusian, din cele 16 puncte ale Peti^iei, prevederile cu caracter politico-national: natiunea romänä din Transilvania s-а constituit ca atare si a cerut deplina emancipare politicä, chestiunea alipirii Principatului la Ungaria sä räminä in suspsnsie pinä cind se va recunoa^te §i se va „pune in aplicare dreptul de vöt si de decizie al natiunii románé“, iar dacä „se va infäptui färä participarea romänilor, va fi nulä si neavenitä.“ 56 Romänii, afirmä consului general, sint „neamul cél mai numeros si, in orice caz,. cél mai vechi in Transilvania, care pinä acum a fost supus [jugului] celorlalte trei natiuni, unguri, sasi si secui“. Dacä va fi recunoscut ca a 54. Ibidem, c. 441; Allgemeine Zeitung, Supliment, Nr. 141 din 20 mai 1848, p. 2254; D. Ivánescu, H. Fassei, Stiri externe despre revolutia de la 1848 in Tärile Románé, in Anuar. Inet, de Ist. si arh. „A. D. Xenopol”, XV, 1978, p. 360. 55. Vezi Gr. Ploesteanu, Corespondente diplomatice inedite privind tendintele de unitate nationalei ale romänilor in cpoca revolution de la 1848, in Vatra, VIII, Nr. 6 din 20 iunie 1978. p. 9. 56. Ibidem; Romänii la 185.0. Unirea Principatelor románé in constiinta europeanä. Documents externe, (coord. I. Ardeleanu, V. Arimia, T. Gal, M. Musat), vol. I, Ed. Stiintif. si Encielop.., Bucure$ti, 1984, p. 9; H. Muresian, Ideen unitätii tärilor románé oglinditä in unele rOpoarte consulare germane, in Anuar. Instr de 1st. si arh., Cluj-Napoca, XXII, 1979, p. 407—412.
