Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
230 STEFAN DÄNILÄ 4 In viltoarea anilor revolutiei de la 1848, pentru eliberare nationale§i socialä, pentru dreptate, poporul nostru a avut la timpul potrivit oameni care si-au afirmat tot atasamentul fatä de dreptele aspirari ale intregului popor. Este cunoscut faptul cä din acest colt de tarä s-au ridicat oameni de seamä care prin activitatea lor deosebitä, s-au pus in slujba marelui ideal al revolutionarilor de la 1848. In aceastä ordine, se cuvine sä amintim la loc de cinste pe Andrei Muresanu, fiu al meleagurilor bistritene, näscut ín óraiul BistrRa, in anul 1816 ?i decedat in 1863- Prin activitatea sa revolutionarä inspiratá din adinca cunoa§tere a stänii sociale a vremii. a infläcärat masele largi ale poporului spre infäptuirea idealurilor de unitate, de dreptate si progres social, autorul marsului revolutiei de la 1848 — un Räsunet — idealuri propuse si larg dezbätute in grandioasa adunare de la 3 15 mai de la Blaj, aläturi de multi altii: Avram Iancu, Nicolae Bälcescu G- Barifiu, Constantin Romanu Vivu (ultimul näscut ín comuna Teaca, satui Pinticu) cärora noi cei de azi, pentru infäptuirile lor de atunci, le aducem un prinos de recunostintä. In aceastä perioadä, de adinci främintäri sociale, se remarcä о strinsä legäturä si activitate revolutionär comuna a luptätorilor transilväneni si cei din Tara Romäneascä- Acest fapt este elocvent remarcat in lucrarea Lupta romänilor pentru unitette nationals 1834—1849, din care citäm: „Incadrarea transi lvänenilor in mi^carea national» comuná din deceniile al 4-lea $i al 5-lea ale secolului al XlX-lea, a fost väzutä sub douä aspecte: unul exprimat prin ac^iunea lor peste munti, unde au dat sau au primit directive innoitoare de la Fabian Bob, Florian Aaron, Damaschin Bojincä, Eftim|ie Murgu, la loan Maiorescu, A.T. Laurian, I. Axente Sever, Constantin Romanu (Vivu), Gavril Munteanu etc-, celälalt aspect se identifies — si pe buna dreptate — mai ales cu atractia pe care a cxercitat-o personalitatea polivalentá a lui Baritiu asupra fortelor si talentelor din toate trei pariié, ín jurul foilor romanesti de la oá in privinfa vechimii culorilor drapelului románesc — ca simbol — cit ?i a surselor bibliografice indicate, cercetätorii — pe baza materialului consultat pinä la aceastä data — par sä nu fie de comun acord. Pentru orientare citäm din Tribuna susmentionatá: „Observatiile de mai sus n-au izvorit din vreo pornire iconoclastá, ele nici nu altereazä cu nimic stima noasträ pentru autorul articolului §i pentru bunele sale intentii. Impärtäsim cu D-sa entuziasmul ?i respectui pentru culorile nationale. Credem cä datoria istoricului este de a stabili adevärul in orice fel de problemä, procedind in acest scop cu prudenta cerutá de rigorile metodelor criticii istorice. Nu contestäm cä cele trei culori — rosul, galbenul si albastrul — au fost cunoscute si utilizate pe teritoriul pámintului nostru románesc in timpuri strävechi. Insä despre о imbinare cons-tientá a lor, cu valoare de simbol al unui teritoriu sau al unei comunitáti umane, nu se poate vorbi inaintea secolului al XlX-lea. Cél pulin in lumina datelor autentice de care, dispunem deocamdatä'“.
