Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
3 ISTORIA TRICOLORULUI DE LA PINTICU 229 In frumoasa lor ímbinare culonile drapelului romänesc, í§i au о veche traditie — pierzindu-se in negura veacurilor — tradite pe care unii certätori, о remarcä si pe baza unor märtunii scrise. Printre ace§tia amintim pe istoricul german JF. Neigebaur, care in lucrarea sa — Dacien aus Überresten des klassischen Althertums mit besonderrer Rücksicht auf Siebenbürgen, publicata in 1851 la Bra§ov, presupune cä cele trei culori ale drapelului romänesc, constituie о pretioasä mo§tenire incä din timpul Daciei Traiane. De asemenea, unul din documentele — se pare cel mai vechi — in care sínt amintite — nu insä ca un simbol — culorile drapelului romänesc: ro§u, galben si albastru, dateazä de la ínceputul veacului al VI- lea3. Este vorba de Novella XI, din 14 aprilie 553, datä de impäratul Iustinian, in care printre alte teritorii de sub stäpinirea sa, se aminte^te ?i de unsle párti de teritorii de la nord de Dunäre. Cu aceastä ocazie sínt descrise insemnele unor regiuni, printre care figureazä §i párti din Dacia romanä. Aceastä stemä este descrisä astfei: are rosu in dreapta, auriu in mijloc si albastru la stinga — stemä — care se referä la pärtile sau regiunile locuite de daco-romani. Pe scutul rosu sint vizibile ni§te turnuri — semn distinctiv al Daciei de la nord de Carpatii meridionali — a Transilvaniei de azi. Este stiut faptul cä impäratul Iustinian a cäutat sä-si extindä stäpinirea si la nord de Dunäre. Tot din descrierea asa-numitei steme reiese cä Dacia dintre Carpati si Dunäre avea scutul in culoare albasträ, íar Dacia de la nord de Carpati avea scutul rosu, ambele legate printr-o imbinare de culoare galbenä la mijloc. . . Am amintit mai sus cä, pe scutul rosu, erau reprezentate si turnuri. In sterna medievalä a Transilvaniei sínt reprezentate de asemenea §apte turnuri, de unde si denumirea Transilvaniei care apare in primele documente: Terra septem castrorum sau Ducatum septem castrorum. Cifra §apte, in antichitate avea о semnificatie deosebitä si in special in lumea romanä, fiind consideratä ca sfintä. Din cele rezumate mad sus, cit si din alte relatäri mai recente1, pe care ne märginim sä le amintim aici, concludem cä tricolorul nostru are tradi'ii adinc infipte in glia strämoseascä, apäratä si pästratä cu atitea sacrificii. 3. Marius Bizerea, Tricolorul romänesc peste veacuri, Mag, ist, nr. 9, 1970, p. 50—51. 4. Aurelia Bunea, Steagul poporului román din Transilvania in revolutia de la 18^8—1849, in Anuarul inst, de Istorie Cluj, 1969, p. 37—52; Idem, Steagul Romáméi simbol mobilizator in lupta pentru unirea Transilvaniei cu Romania (1850—1918), in Anuarul Inst, de Istorie Cluj, 1971, p. 299—311: Idem, Le drapeau de la Roumanie, simbole ■ ■., Revue Roumdin d‘histoire, 1971/4, p. 729—743; Camil Mure?an, Tricolorul romänesc — atestat pe timpul impäratulut Iustinian, tn Tribuna, anul XIV, nr. 44, din 29 oct. 1970, p. 6. — Din consultarea acestui material, cit si célúi din Mag. ist., nr. 9 din sept. 1970, rezultä
