Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
228 STEFAN DÄNILÄ 2' §i albastru, care constituie, de fapt, culorile drapelului romänesc,1 fa^ä de care poporul nostru, in lunga sa istorie, si-a manifestat un ata§ement deosebit, ata§ament care a infläcärat masele populare spre atitea izbinzi. Cercetäri mai adinci in aceastä privintä §i cu deosebire in zonele etnografice ale Transilvaniei, íncepínd cu anii revolu^ionari 1848—1849, in perioada desfä^urärii revolutiei burghezo-democratice, combinata cromaticä a culorilor, pe lingä reprezentarea frumosului in artä, avea $i rostul de a reprezenta apartenen^a nationale a románilor, cit $i aspirata lor la unirea cu Románia2. ln muzeul bistri^ean se pästreazä interesante elemente de port, cit §i de interior, provenind din imprejurimile Bistri^ei, cit §i din Bistri^a chiar, elemente cu adinci semnificatii ce converg in ideea cäläuzitoare a unitäti noastre nationale. Acest simbol al uni táti — tricolorul romänesc — a incälzit inimile iuptätorilor de-а lungul veacurilor, pentru apärarea pämintului sträbun in atitea perioade istorice fie cea de la 1848, 1859, anul constituirii statului national román, sau de la 1877—1878, anul dobindirii independence! de stat a Romäniei, datoritä räsunätoarelor victorii ale osta^ilor romána la Plevna, Grivita sau Smirdan, victorii care au dus la scuturarea jugului otoman. De asemenea, tot sub faldurile acestui simbol — drapelul tricolor — osta?ii romäni au luptat cu dirzenie §i devotament pentru infäptuirea Unirii de la 1918, cit §i pentru marile infäptuiri de dupä 1944. 1. Denumirea de drapel este de origine francezä $i vine de la cuvintul stofä (drapeau, cf. Dictionarul limbii moderne, 1958, p. 264). Se mai intrebuinteazä iji cuvintul steag, stindard, ambele denumiri folosite de-а lungul anilor. De asemenea, in epoca medievalä, era subinteleasä si denumirea unei mici unitati militare — un steag — $i care putea sä aibä ca simbol un fanion etc. In literatura noasträ sint des folosit ace$ti termeni ca — drapel, steag, stindard — dar termenul care s-а impus cu adevärat este denumirea de drapel, drapelul tärii pe care este amplasatä sterna respectivä ... Steagul lui Stefan cel Mare, din catifea vinnie, brodatä cu fir reprezentind pe Sf. Gheorghe stind intr-un jilt, cu sabia in minä, cälcind in picioare un balaur, avind urmätoarea inscriptie: „Io, Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tärii Moldovei, anul 7008“, adicä 1500 cf. Valeriu Ghibaldan, Mag. ist. nr. 1/1975, p. 10. In luptele de la Vaslui 1475, Stefan a capturat 100 de steaguri turcesti cf. loan Cup?a, Mag. ist. nr. 1, 1975, p. 17. Mihai Viteazul, cu ocazia victoriei de la Gurusläu, a cucerit 130 de steaguri cf. loan Nistor, Mag ist. nr. 8, 1976, p. 17. In fata turnului Croitorilor din Cluj, Mihai Viteazul in drumul säu spre Alba Iulia, a inaltat marele säu stindard, acolo unde a fost ucis Baba Novae, cäpitanul säu de haiduci cf. Constantin Rezachevici, Mag. ist. nr. 8/1976, p. 19. Marele stindard a lui Mihai Viteazul era astfei deseris: „stofä de damasc albä pe care era pictat un corb cu crucea dublä cu о stea rosie in cioc, stind deasupra unui ienuper verde“ cf. Dan Cernovodeanu, Mag. ist. nr. 70975, p. 14. Un studiu amplu asupra istoricului drapelului de-а lungul vremii, incepind din antichitate !>i la diferite popoare, poate fi consultat in lucrarea — T. Crudu, Istoricul drapelului, Revista Moldovei, Botosani, VI/4—5, 1922, p. 7 ... 2. N. Dunäre, Arta in Valea Jiului, p. 303.
