Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
170 IOAN EUGEN MAN 12 Abia terminata, evenimentele care se succed incepind cu deceniul al saselca, pun cetatea, dar si ora$ul, la grele incercäri. Potrivit unor relatári mai vechi,38 39 in timpul miscärii antiotomane din anul 1658 a lui Gheorghe Rákóczi, in alintä cu celelalte täri románe§ti, ora§ul ar fi suferit distrugeri, soldate cu numeroase pagube materiale ?i vieti omene?ti. Izvorul acestor afirmatii il constituie memoriile lui Francisc Nagy Szabó,““ care la 29 august 1658, ca incheiere aratá cá in preajma orasului, la Bäläu$eri, armata turceascä distruge §i arde tótul, fiind gata sä intre in óra?. Intr-adevär, in aceastá imprejurare locuitorii ora$uluá s-au pregätit de apärare,40 se pare insä, cä localitaíea nu a suferit pagubc ínsemnate, fapt remarcat múlt mai tírziu de unii istorici,'1 42 care, fäcind о comparable cu armele de foe din Bastionul Croitorilor, din anii 1653 si 1660 (72 bueäti arme in 1653 si peste acest numär in 1660), presupun cä dupä о distrugere de proporfii numärul acestora trebuia sä scadä simfitor. De asemenea, lipsa unor documente care sä ateste atare distrugeri, reconstruirea de clädiri, ca §i räscumpäräri de prizonieri, inclin tot spre ideea cä in anui 1658 ora$ul nu a suferit pagube. lntr-un material dedicat acestui evveniment,45 analizind tabelele de impuneri contemporane, se constatä cä pentru luna februarie 1658 au fost impuse 580 familii, pentru luna decembrie a aceluia§i an 575 familii, iar pentru anui 1659 au fost impuse 594 familii. Or, о eventualä distrugere a orasului, ar fi redus numärul locuitorilor §i ca urmare a contribuabililor La numai cifiva ani, evenimentele din anii 1661—1662, pun din nou in pericol siguranta locuitorilor ora§ului. Obligat sä gäzduiascä armata turcä, ora$ul cunoa§te insemnate pagube intre care si incendierea caselor de pe douä sträzi.43 Cert este faptul cä la sfir^itul secolului se impunea repararea clädirilor ecleziastice din cetate, indeosebi a navei bisericii. О primä actiune are loc incä in anul 1662, cu sprijinul acordat, se pare, de principele Mihai Apafi I44. Date mai certe cu privire la lucrärile de reparare ne provin de la mesterül blänar Kerczedi Szöcs Mihai,45, care mentioneazä cä, in anul 1668, turnul bisericii a fost reteneuit, invelitoarea de $indrilä a flesei a fost vopsitä in ulei, iar in locul sferelor care incununau turnu-38. Orbán Balázs, op. cit., p. 123; Benkö Károly, Maros-Vásárhely Szabad Királyi Várossá általános és részletes leírása (Descrierea orasului liber regese Tirgu Mures), MS, 1862, p. 79, nota b. 39. ETA, p. 168. 40. SzOL, VI, 1897, p. 216. 41. Fodor István, A céhek világából (Din lumea breslelor), in KF, (Caiete de cronicar). Tirgu Mures, nr. 7/1938, p. 16; Kelemen Lajos, Nagy Szabó Ferencz és a marosvásárhelyi szabó ezéh, (Francisc Nagv Szabó sí breasla croitorilor din Tirgu Mures), in ErdMúz Cluj, XVII, 1901, caiet VII, p. 39". 42. Pál — Antal Sándor, Vásárhelyi várvédelem 1658-ban?, (Apárarea cetátii Tirgu Mures in 1658?), in A Ilét, (Säpt&mina), nr. 19, din 16 mai 1983, p. 10. 43. SZOL, VI. 1897, p. 270—271. 44. Orbán Balázs, op. cit., p. 123. 45. Arh. bis ref, nr. 829/1803.
