Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
IV. Note – patrimoniu
478 ZSIGMOND IRMA 2 Inceputul activitati de tipograf al iui Aldus (1495) coincide cu epoea de leagän a imprimeriei, cínd ?i el a editat cárt in format folio ?i quarto, urmärind drumul tradiZional al tipäririi incunabulelor. Textele latiné au fost tipärite cu caructere antiqua romana. Pentru atelierul lui Aldus literele au fost sculptate de gravorul Francesco Griffo da Bologna. Antiquele lui reprezintä cea mai izbutitä formulä a acestor litere. Pentru textele grece$ti a sculptat litere noi, dupä scrisul de minä a lui Aldus. Alceste litere erau incärcate cu ligaturi $i au influenzát in mod negativ tiparul grec timp de seeole. EdiZiile lui Aldus in limba greacä il fac sä fie cunoscut ca intemeietarul tiparului in limba greacä. Aldus a fost un editor erudit ?i un tipograf excelent cu cuno$tinZe tehnice, care se pricepea la alegerea hirtiei., a caracterului de tipar, la legarea artisticä a cárfilor. ín aceste probleme a fost desohizätor de noi drum uri. El $i-a dat seama, cä lärgirea rindurilor oamenilor dornici de culturä, de carte necesitä alt format de carte, fiindcä formatul folio sau quarto era greu de folosdt, de transportat $i totodatä era §i scumip. In 1501 Aldus a editat prima carte de format mic, octavo. Cuprirudea operele lui Vergilius. A fost tipäritä pe hirtie mai u$oarä §i mai finä decit cea folositä anterior, care era mult mai densä $i grea. Legätura cärZii nu mai este formatä din table grele.?i rigide de lemn ca pinä atunci, ci din foi de maculaturä lipitä una peste alta $i imbräcate in piele de caprä sau ovine mult mai u?oarä, decit pielea de vitä folositä de al^i legätori de carte. Formatul nou cerea $i litere noi, astfei s-au näscut caracterele vestite ale aldinelor, gravate tot de Francesco Griffo, litere subáin elegante dupä modelul scrisului de minä folosit la curtea papalä, numite litere aldine, cursive, cursiva cancellaresca. italioa. Inventia lui Aldus era revolu^ionarä pentru tiparul nu demult inventat. S-a terminat epoca incunabulelor, cartea a incetat sä mai fie accesibilä numai celor bogáéi, devenind comoara spiritualä a mar elui public erudit din epoca Rena?terii. In oärtile lui Aldus se generalizaserä pagina de titlu, $i dupä puZin timp se introduce $i numerotarea paginilor. Marca tipograficä atit de vestitä a aldinelor — ancora cu delfinul — apare incepind cu anul 1 502. Datele de apariZie au fost cuprinse in colofon sub forma de: Aldus, Aedibus Aldi, In domo Aldi Manutii, Apud Aid um, Ex Aldi Academia, Ex Aldi Neacademia. Atunci, cínd dupä о väaZä rodnicä Aldus Manutius se stinge din viaZä, conducerea tipografdei este preluatä de socrul säu, tipograful Andrea Torresani de Asula, care incä din 1508 devine asociat, §i care in colofon pästreazä numele lui Aldus: Apud AMum et Andreám Socerum; In aedibus Aldi et Andrea Soceri. Dupä decesul acestuiia, fii lui $i ai lui Aldus conduc tipográfia. In colofon apare: In aedibus haeredi Aldi et Andrea Soceri. Incepind de anul 1 540 atelierul a fost condus de fiul lui Aldus, Paulus Manutius, erudit remarcabil. In cärZile editate de el datele de apariZie sínt trecute pe pagina de titlu. Fiul lui Paulus, Aldo, continuä activitatea tatälui säu. In 1 585 tipográfia trece in proprietatea lui Nicolo Manassi, iar in 1598 i?i inceteazä activitatea aceastä tipografie vestitä, deschizä-
