Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)

I. Arheologie

POATE Fl IDENTIFICAT H3DRONIMUL MARIS AL LUI HERODOT CU HIDROMiMUL MURE$ DIN TRANSILVANIA?

ISTVÁN FERENCZI

Similitudinea numélui de riu Máris care „izvorá?te din fara agatir$ilor §i se varsä [... ] in Istru“ (Herodot, IV, 48) cu hidronimul Műre? de astäzi este о afirmafie arhicunoscutä1 care a fácut pe cei mai múl fi $i cei mai de seamá oameni de ?tiinfá sá-i localizeze pe agatir^i in Transilvania. Publicind cu cifiva ani ín urmá observa fiile a supra materialului scitic ca ordine de descoperire ie$it de la Ciumbrud {jud. Álba), din cimátirul al doilea, ín concluziile studiului am considerat cä aceastä locali-1 Ex ös 'Afaö'poiöu [...] péo>u auaixtavEtat up ’lorp«) In legäturä cu cele

mai neprevizibile posibilitätii de aparitie a hidronimelor $i, in general, a numelor antice ne stä märturie — intre altele — faptul cä pe lingä Alutus-u\ nostru (sau Aluta noesträ. CI. Ptolomaeus, Geographia, III, 8, 2) = Oltul actual din Carpali, se mai cunoa$te 51 un flumen Alutu.f in Munpi Caucaz (CIL, XIII, 8213; C. Patsch, Die Völkerschaft der Agathyrsen, in Anzeiger der Akademie der Wissenschaften in Wien, Phil., — Hist. Kl., 62, 1925), No. XHa, p. 69 $i urm.; idem, Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und Trajan. Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa, V/2, Wien-Leipzig, 1937, p. 72; C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l’Antiquité3, Bucarest, 1945, p. 39. Impotriva acestei opinii, vezi: Cicerone

Poghirc, Istoria limbii mmáne, vol. II, Bucure$ti, 1969, p. 358. Cf. $i C. Poghirc, Irano-daco-romanioa, in Studia et acta orientalia, VIII, 1971, p. 25), ia,r numele riului Morava (de nord, cäci existä un alt riu cu acela?i nume $i in Serbia, värsindu.se tot in Dunäre la est de localitatea Smederevo, in antichitate Margus — Margis^Margum (cf. K. Miller, Itineraria Romana. Römische Reisewege an der Hand der Tabula Peutingeriana, Stuttgart, 1916, p. 531, 539) de pe teritoriul Mo* raviei (R.S. Cehoslovacä) atit la Pliniu cei Bätrin (Caius .Plinius Secundus, Naturalis Historia, IV, 12, (24), 78), cit si la P. Cornelius Tacitus (Annales, XII, 29, 1—2) figureazä sub forma Margus deci cu aceea^i rädäeinä (?) comuná indoeuíropeanä cu Máris-ul nostru. Din tulpina acestui hidronim, prin compunerea lui ou apelativul indoeuropean тага 'apä’ s-а dezvoltat, probabil, *Marahwa>Maraha> Morava, etimon cu care s-au ocupat multi dintre lingvi$tii de seamä, neajungind insä la о rezolvare mulfumitoare. Vezi, bunäoarä: A.D. Xenopol, Istoria rom&nüor in Dacia traianä2, Buouresti, 1914, p. 38—39; J. Melich, A honfoglaláskori Magyarország, in A magyar nyelvtudomány kézikönyve, vol. 1/6, Eudapest, 1925—1929,

p. 225—228, 334, 337, nóta 4. — Oricum ar sta lucrurile, numele Máris, in sine, färä indoialä este de origine tracicä. Cf. I.I. Russu, Limba traco-dacilor2, Bucure§ti, 1967, p. 111.

Marisia — *