Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)

II. Istorie

17

INSTITUTIA DE NOTAR SÄTESC DIN TRANSILVANIA

139

lor profesionale, putea sä aibä un rol insemnat in viata ohftii säte^ti. El putea sä devinä chiar, intr-un cadru limitat — bineinteles —, apärätoml intereselor ob?tii säte$ti, ale populatiei contribuabile, inclusiv ale ^äranilor aserviti ?i exploatati. Totodatä, prin fizionomia sa intelectualä $i prin func^ia detinutä, cel pu£in prin pózába poten^ialä, putea sä facä chiar mai mult in fölösül $i in interesül acestora. Tótul depindea de intereseié sociale $i personale ale notarului, dacä acestea coincideau cu cele ale ob$tei säte§ti, respectiv ale täranilor aserviti §i exploatati.

☆

In mäsura in care eligibilitatea notarului sätesc era respectatä de dregätorii superiori ?i de stäpinii de pämint, de func^ionarii domeniali, adicä in mäsura in care alegerea, destituirea $i retribuirea notarului constituiau dreptul inalienabil al ob.ytii säte$ti, aceste interese coincideau mai mult sau mai putin cu cele ale obytii säte$ti; mai precis, in cazul acesta notarul trebuia sä tinä seama de interesele ob$tei säte?ti, cäci altfel el era destituit; in fond, reprezentarea intereselor obstdi säte?ti!: era conditia sine qua non a existentei sale ca notar. Un factor mult mai important, determinant chiar, il constituia insä situa^ia lui socialä ?i fizionomia lui politicä. Examinarea provenienfei sociale a notarilor säte$ti va putea fi foarte edificatoare in acest sens, cu atit mai mult cu cit, aläturi de exercitarea functiei de notar sätesc, intelectualii in cauzä — in majori tatea cazurilor — aveau $i alte indeletnieiri, profesii, ei fiind fie agricultori, fie invä^ätori, preo^i etc.

Dispozitiile primite de ob$tile säteyti de la autoritätile superioare in privinta alegerii notarilor precizau cä pot fi angajafi ca notari säte$ti numai persoane, care aveau cuno?tinte necesare pentru rezolvarea treburilor scriptice ale ob$tii säte$ti, deci oameni stiutori de carte cu studii corespunzätoare. De asemena, notarii trebuiau sä cunoascä limba ofrcialä, limba latinä, respectiv maghiarä ?i chiar germanä. Dupä moartea lui Iosif al II-lea, fiind introdusä limba maghiarä ca limbä oficialä, ín satele románesti puteau sä fie alesi ca notari säte?ti doar persoanele care cuno^teau aceastä limbä.79. Ca urmare, de multe cri ob?tile sáte?ti románéit! au fost nevoite, prin for|a imprejurärilor, sä angajeze notari care cuno?teau limba maghiarä, de multe ori chiar de origine maghiarä, fenomen care adesea influenda nefavorabil raportul dintre obstea säteascä ?i notarii säte?ti. Nu in mod intimplätor recomanda episcopul Vasile Moga, in anui 1813, cä sä fie alese in parohiile vacante persoane care cunajteau limba germanä ?i maghiarä, bineinteles, de origine romänä. care apói sä aibä posibilitatea de a detine $i func^ia de „nőtárasul satului“80.

Färä indoialä, Ratio Educationis a impärätesei Maria Tereza, din 1777 precum ?i Norma Regia din 1781 a „impäratului luminist“ Iosif al II-lea, au constituit direct sau indirect mäsuri insemnate in lärgirea invätämintului rural. Cu toate acestea, fii de tärani aserviti ajungeau foarte rar in

7J. Arh. Com. Turda, acte administrative, 99/1797.

m. Ilarion Pu$cariu, Op. cit., p. 181.