Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
132 SZABÓ NICOLAE 10 In urna schimburilor petrecute in atribujiile notarilor säte^ti, ob?tilor säte$ti, Zäranii s-au convins de foloasele practice care decurgeau sau puteau sä decurgä din instituirea acestei func^ii in cadrul conducerii ob?tii säte$ti. Capacitatea de platä a ob$tilor säte$ti lipsa de persoane ?tiutoare de carte au influenzát insä $i in continuare practicarea dreptului de libera angajare §i alegere a notarului de cätre ob$tile säte^ti, färä a putea constitui insä un obstacol de netrecut in generalizarea §i instituZionalizarea funtaiéi respective. Ca urmare, in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, dar mai cu seamä in primele decenii ale secolului al XIX-lea, satele mai mari i$i aveau deja notarii lor, iar satele mai mid, cite 2-3 sau chiar 4-6 angajau un notar42. Pomind de la situatia concretä in generalizarea institufiei de notar sätesc, in anul 1808 guberniul a apreciat ca indispensabilä trecerea la reglementarea in principat a atributiilor notarilor säte$ti. Este vorba de elaborarea, cu concursui autoritajilor locale comitatense, scäunale $i districtuale, a unui regulament de func^ionare a notarilor säte?ti, intitulat Instrucfiunile Notarilor Sate?ti („Falusi Nótáriusok Instructio ja“)43. A- ceste instruc^iuni au reglementat atribu(iile $i au stabilit obligajiile notarilor säte$ti in problemele „därilor regale“, ale cäräusiilor fäcute pentru armatä, precum $i in solujionarea treburilor interne ale ob$tei säte$ti, färä a se referi la condi(iile pe care trebuiau sä le índeplineascá persoanele care doreau sä se angajeze ín func(ia de notar sätesc, la modalitätile de alegere, de destituire ?i de salarizare ale acestuia. In privin(a acestor chestiuni, precum $i in oele legate de rezolvarea treburilor personale ale sätenilor, atribujiile notarilor sáte$ti au rámas cele stabilite prin instructiunile guberniale ?i rescriptele imperiale date in anii precedent, respectiv prin obiceiurile pämintului. Instrucfiunile Notarilor Säte$ti din 1808 intruchipeazä politica Curtii din Viena in problema täräneascä, politicä care era reprezentatä in Marele Principat al Transilvaniei eit se poate de fidel de guberniul acestei provinrii. In centrul atentiei acestei politici a stat ccrotirea (aranilor contribuabili, asigurarea perceperii si värsärii in vistieria staitului habsburgic a därilor la care era obligata Transilvania. In acest scop — a$a cum s-а mai arätat — Curtea de la Viena era gata sä fríneze excesele autoritätilor locale, sä lichideze abuzurile de putere comise de acestea, de trupe’le imperiale ?i de stäpinii de pämint, sau funcZionarii domeniali, chipurile sä „estompeze asuprirea poporului“ de cätre ace?tia, färä a atinge insä de privilegiile ?i drepturile de bazä ale stäpinilor de pämint. In acela?i timp .instrucZiunile in cauzä incercau sä previnä, sä impiedice a1- propierea notarilor säte^tn de (äranii aservi^i, atentionindu-i pe notari sä nu intre in soeietatea färanilor, interzicindu-le apoi „sä goleascä vreun V Arh. Sc. Odorhei, actele oficialitätii, 706/1796, 223/1797; Arh. Com. Turda, acte administrative, 43/1793; Arh. Com. Hunedoara, pach. 102, fase. 4/d. Vezi $i Imreh István, A rendtartó székely falu, p. 83-84. 1,3. Arh. Sc. Trei Scaune, acte prezidentiale, íasc. II/8. nr. 3183/1808 (1827).
