Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1983)
I. Geologie – geografie
5 ALUNECARI DE TÉRÉN DIN DEALUR1LE TlRNAVELOR 23 timpul necesar infiltrapilor piná la nivelul suprafreatic sau freatic $i consumul biologic, se realizeazä procesul de supraumectare litologicä completá, prin disparilia zonei de aeracie. In perioadele de supraumectare litologicä completá, sub influenza apei se produc о seamä de modificari chimice §i fizice esentiale in roci ca: sarcini negative suplimentare de-а lungul muchiilor particulelor, scäderea coeziunii §i unghiului de frecare interioarä, cre$terea plasticitäfii argilelor etc. Consecinfa acestor fenomene este scäderea pantei critice de mobilitate gravitafionalä a rocilor, fa(ä de starea uscatä. Cind coeziunea $i unghiul de frecare se apropie de 0, in condifii de supraumectare, este suficient orice §oc pentru declan$area alunecärii. Se presupune cä in timpul interglaciarelor §i interstadialelor umede, ploioase erau intrunite condi^ii deosebit de favorabile pentru producerea alunecärilor de teren. Corespunzätor acestor condici, pe suprafefele argiloase, in primul rind pe cele cu declivitate mare, s-au produs alunecäri de diferite dimensiuni, care au perturbat reliefül preexistent. Manifestarea lor a fost deosebit de activä mai ales pe versanti i abrupti cu expozipe sudicä §i vesticä din ariile tectonice active §i ale structurilor de domuri gazeifere. Alunecärile de teren din Transilvania nu trebuie insä asociate, cu necesitate, numai cu perioadele umede índelungate; ele se pot produce ori de cite ori se ivesc conditii propice pentru valori scäzute ale coeziunii §i forfei de frecare interioarä. Or, a§a cum s-а arätat deja, astfel de valori scäzute pot surveni §i cu ocazia unei singure ploi torenfiale foarte intense, precedatä de о perioadä secetoasä indelungatä, situate in care se produc alunecäri superficiale. Alunecärile profunde se produc, de obicei, tot dupä perioade secetoase índelungate din cursui unui an, ori dupä unul sau mai mulfi ani seceto§i, urmafi insä de о supraumectare litologicä determinatä fie de topirea unei cantitäfi mari de zäpadä, fie de ploi de duratä, ori de suprapunerea acestor douä fenomene. Cele de mai sus sint in concordantä cu constatärile lui I. Újvári 5 i V. В u z (1973), dupä care „procesele de alunecare de teren §i de präbu§ire vor fi mai tipice $i mai ample in regiunile cu amplitudine mai mare a gradului de umectare . . . Versandi aflati (ipotetic) in stare de supraumectare permanentä ating echilibrul relativ (fafä de baza localä de eroziune) mai rapid $i mai uniform decit cei cu supraumectare periodicä, unde panta criticä de frecare interioarä se atinge tot periodic, in funcfie de adincimea supraumectärii“. Autorii menfionafi au determinat perioadele de supraumectare pedolitologicä. La rindul nostru, pe baza unor documente scrise, informafii verificate $i observafü personale, am determinat perioadele in care s-au produs alunecäri de amploare in Dealurile Tirnavelor, intre anii 1850 si 1978. Alunecäri care au afectat suprafefe intinse in acest interval s-au produs in anii 1851, 1860, 1870—1871, 1887, 1897, 1912—1913, 1922, 1939, 1941, 1943—1944, 1970, 1975 $i 1978. Majoritatea alunecärilor din acesti ani au avut loc ín perioada martié—mai, urmatä de perioada iunie—iulie $i luna septembrie. Cele din perioada martié—mai sint in legäturä cu supraumectarea pedo-litologicä vernalä stabilitä de Újvári $i Buz, fiind
