Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1983)
III. Zoologie
10« SARKÁNY-KISS, a. 4 tatä ne aratä cä fauna malacologicä este destul de variatä, speciile palearctice si holarctice sínt predominante (Pl. XVI). Observind evoludia in timp a habitatelor din lunca inundabilä a riului Mure§ vom constata existenfa unor „biotopuri de moment“, care datoritä colmatärii minerale §i biologice se transformä unele in altele, parcurgind urmätoarele „trepte“: ape curgätoare, brafe moarte, bälfi inundabile, terenuri mocirloase $i finete higrojile. Aceste aspecte au fäcut obiectul altéi lucräri (7). Repartidia speciilor de gastropode §i formarea asocia(iilor este in strinsä dependenda cu evoludia acestor biotopuri. Bazindu-ne pe aceste considerente, biotopurile acvatice examinate le clasificám in: I. Ape curgätoare (notärile sint identice cu cele din tabele) la. Loticul riului Ia’. Albii laterale conuri de dejectie a piraielor afluene, fára vegetafie acvaticä lb. Leniticul riului $i conuri de dejecfie cu vegetafie II. Bra(e moarte Ila. Färä vegetable acvaticä, cu prundi$ sau nisip Hb. Cu vegetafie §i fund milos III. Bäl(i inundabile lila. Färä vegetafie acvaticä, cu prundi$ sau nisip IHb. Cu vegetatie acvaticä $i fund milos IV. Fine(e higrofile §i terenuri mocirloase cu canale de drenaj IVa. Färä vegetafie specific acvaticä IVb. Cu vegetafie acvaticä Cele 74 puncte de colectare reprezintä totalul biotopurilor populate de gestropode acvatice din sectorul examinat, ln tabelul nr. 1 in dreptul sta(iunilor de colectare sínt mendionate §i tipurile de biotopuri. In tabelul cumulativ (Pl. XVII) la fiecare tip de biotop in prima rubricä verticalä in dreptul speciilor sint trecute valorile lui ,,b“=numärul biotopurilor populate cu specia respectivä, din totálul de biotopuri din tipul respectiv notat cu „B“. ln dreptul tipului de biotop in a doua rubricä verticalä sint trecute raporturile -R-100=c%. ln felul acesta valorile „c“ ne aratä in ce procent este caracteristicä specia in tipul de biotop. Analizind datele din tabel vom constata cä cea mai euritopä specie este Radix auricularia, care ocupä deosebit de repede habitatele acvatice recent formate $i persistä pinä la evolutia acestora la un grad avansat de eutrofizare. Asemänätoare este specia Radix peregra care insä dispare din habitatele puternic inmocirlite, eutrofizate. Chiar $i la aceste
