Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
III. Etnografie
VALÉR POP 2 412 te purini, 2—3 familii intr-un sat care erese oi pentru valorificarea produselor acestora pe pia fa. Cei care au cite 100—200 de oi de regula sint ciobani de meseriie. Ei i$i valorificä produsele in pie^ele ora$elor TopH^a. Reghin, Bistri^a, Tirgu-Mure§ sau in alte ora$e mai indepärtate3. Ca atare fenomenul pastoral trebuie analizat in functie de aceste aspecte locale. Despre importanda pästoritului in ansamblul ocupational local ne relateazä geograful Laurian Soméban care a cercetat aspecte ale pästoritului in aceastä zonä. El afirmä cä: „Astäzi agricultura este exercitatä pe о scarä destul de intinsä, totu$i pästoritul este considerat drept cea mai onorabilä ocupafiune. Acest lucru se poate vedea din näzuinpi gospodarilor de a avea cit mai multe vite §i oi, pentru cä bogä^ia lor se considerä dupä numärul capetelor de animale pe care le au. Ciobänia in fata sätenilor este privitä ca cea mai onorabilä ocupatiune“.4 Luind in consideratie condifiile geografice ?i modul de furajare a animalelor pe tot parcursul anului, consideram cä in zona Mun^ilor Cälimani s-а folosit un singur tip de pästorit, ?i anume cel sedentär cu doiiä variante: sedentär local ?i pendular, denurmt ?i local-zonal. Calendarul pastoral cuprinde douä etape distincte: väratuü ln sat (pe islaz, pä$une sau miris te) ori pe päsunile alpine ?i ieriiatul in vatra satului (in gospodärie), sau in veoinätatea sa imediatä la „odäi“, ,,colibi“5. Pentru iernarea animalelor conditia esentialä a fost din totdeauna recoltarea, prepararea $i depozitarea furajelor ceea ce a determinat aparitia freeventä a unui nivel secundar de locuire, cu caracter sezonier, in zona de finafe, constind din colibi, odäi, (arcuri $i chiar adäposturi pentru animale, räspindite in jurul Cälimanilor, in toate satele cu о economie agrarpastoralä. In functie de modul de furajare a animalelor pe tot parcursul anjului calendaristic intilnim mai multe forme de er entere a animalelor: cre^terea liberä, cre?terea in turmä vara ?i separat iama, cre$terea in tuj-mä permanentä $i crejterea ip stabulatie permanentä pe bazä de furaje. О fonná arhaicä este aceea de ere^tere liberä a animalelor. Ea apare in comuna primitivä ?i se dezvoltä in perioada de inflorire a ohjtilor tradifionale in conditiile practicärii asolamentului bienal sau trienal cind dupä 2—3 ani de folosintä ogorul neingrä?at, nemaiprodudnd decit in samulacrä (samulasträ) din boabele cäzute la recoltare era läsat sä se odihneascä, fiind folosit ca inima? (pä^une) pentru vitele mari de lapte ori pentru cede tinere: vitei, miéi, iezi, purcei etc., iar pentru culturä era destelenit un alt ogor. Terenul era izolat de ogoare si finate prin ingrädire iar animaleie erau läsate liber sä pä$uneze. Seara animalele erau adäpostite in gospodärie ori inafara ei intr-un staul special amenajat. Un alt mod de cre$tere liberä a animalelor sünt stavele de cai ?i turmele de porci care pä$uneazä pe lingä stinele de oi de pe platóul Cälimanilor. 3 Laurian Soméban, Op. cit., p. 327. * Idem, p. 323, 324 5 Informator Viaic Nichifor, Dumbrava, nr. 330
