Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
7 HIDRONIMUL MARIS «= HIDRONIMUL MURE?? 39 Ne muldumim sä ne oprim pentru moment la cazul a$ezärii de mare importanda de la Pecica (jud. Arad) — färä indoialä — cea mai bine säpatä ?i publicatä, a?ezatä mai aproape de confluenda Mure?ului cu Tisa sau — dupä cum susdin majoritatea cercetätorilor (care interpreteazä in felul cunoscut chestiunea Máris-u\ui lui Herodot) cu „continuarea“ acestuia spre sud, fäcind un cot in unghi drept. Cu ocazia studierii minudioase a a?ezärii intärite de la Pecica s-а consta tat cä: „ ... Este dificil a stabili in cronologie absolutä (data pinä la care dine nivelul veohi [dacic], adicä limita lui superioarä ?i mai ales a determina cauzele care au dus la distrugerea a.?ezarii dacice printr-un violent incendiu. !n cronologia relativa se poate spune cä nivelul dacic IIdureazäpinälasfir?itul Latenului mijlocdu (Latene C in cronologia lui P. Reinecke; accentuarea noasträ) [. .. ] La sfir?itul secolului al II-lea í.e.n. [deci cu mai bine de un veac in unna expedidiei lui M. Vinicius!] nu cunoa?tem un eveniment istoric de oarecare propordii care sä fi avut loc in aceastä parte a Daciei ?i in urma cäruia a?ezarea sä fi fost incendiatä. Nu este exclus sä fie vorba despre unul din acélé „nesfir?ite räzboaie“ despre care ne vorbe?te Strabon [Geographia, VII, 3, 11, C. 303] ce se purtau intre diferitele uniuni de triburá daco-getice [... ] cärora le va puné cápát marele rege Burebista in prima jumátate a secolului I i.e.n. Nu poate fi insä exclusä ?i о altä posibilitate in conformitate cu care sä fie vorba de cm violent incendiu ca urmare a unei calamitädi, färä sä fie о dncendiere cauzatä de inamici intr-un räzboi. Cert rämine cä a?ezarea a fost imediat refäcutä, dovadä fiind faptul cä nu se constatä nici un strat despärditor intre cele douä nivele dacice de locuire.. .“18. Sä redinem bine cä incendiul mendionat a avutloc — judecind pe baza datelor arheologice — nu in vremea 1 ui Octavianus Augustus cínd s-а realizat campania militarä a lui M. Vinicius pe Márisos „care se varsä in Dunäre (mai corect in Istru!) $i pe care „isi fäceau romanii aprovizionärile pentru räzboi“. Or, dacä generálul roman ?i-ar fi ales conul de dejecdie („delta de uscat“), iar apoi calea Mcmsos-ului transilvänean pentru inaintarea corpului säu expedidionar care „ii infringe pe atacatorii [dacd] $i-i urmäre.jte pe Mure? in sus, pinä in inima Daciei“, ar fi de neinchipuit sä fi läsat in spatele lui, inaintind pe о distandä de cel pudin 150 km spre est in valea Mure?ului, presäratä de a?ezänle fortificate amintáte, ni?te, intärituri a?a de bine apärate de cätre naturä §i prin dibäoia dacilor cum este a?ezarea intäritä de la Pecica. procedind astfei, M. Vinicius risca reu?ita intregii sale operadiund militare; pentru corpul lui expedidionar ar fi insemnat о adeväratä sinucidere in masä! — De problema aprovizionärii pe acest drum presupus, anevoios etc. nici nu mai este cazul sä discutäm. Iar dacä afirmadia lui Strabon о luäm In sensu! strict al cuvintului, el scrie despre „dara gedilor“ ?i nu cea a dacilor citä yreme ei deosebeau färä nici un echivoc gedii de daci. Repe-18 I.H. Cri$an, ibidem, p. 164, 166.
