Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
III. Etnografie
5 IACOV DIN RA5INARI 391 creatiei sale, respectiv anii 1743—1745, nu cunoa?tem lucrári pietate de el. In 1746 pictorul rä?inärean semneazä cíteva icoane la Pata, jud. Cluj, lucrári ее s-au pierdut, semnalate de $tefan Mete?19. Nu eredem sá fie doar о simplä coincident faptul cä ín aceastä localitate din apropierea Clujuluá, in anul in care Iacov ínfáptuia pictura icoanelor, biserica de lemn era decoratä de Logofätul Matei Voileanu, cunoscutul cärturar ?i caligraf de la mänästirea Drägu? din Tara Fägära?ului, format in centrul monahal de la Bistrija olteanä20, autor de ansambluri murale a unor monumente din Címpia Transilvaniei21. Activitatea piotorului rä?inärean in anul 1746 a fost destul de bogatä, aläturi de picturüe de la Pata, mai pot fi amintite un numár de ?ase icoane, pástrate ín oolec^iile Muzeului ora?ului Blaj aduse aici ín 1932 de la fosta mánástire Ciunga22, de pe valea Muresului. Trei dintre aceste icoane (Deisis, Maica Domnului cu pruncul, ?i Sfintul Nicolae), prin compozijiile ?i desenui migálos al detaliilor, ne evocá mai vechile picturi din 1740 de la Iemut. Conform insemnárilor sale autografe, fäcute pe cär^ile tatälui säu in 1748, Iacov se afla la Rä?inari, iar dupä aceastä datä pleacä la Rimnic, unde i?i va desävir?i instruc^iunea, sub proteguirea episcopului Grigorie Socoteanu. Este activ din nou in Transilvania, pictind in anii 1753—1754 la biseráca de lemn din Cuci23, jud. Mure?, icoane infäti?ind pe Maica Domnului cu pruncul, Isus Pantocrator, Airhanghelul Mihail ?i Sfintul Nicolae24. Dintre acestea, imaginea infäfi?ind Pantocratorul este aproape identicä cu cea din Deisis-ul din 1755 de la Tiocu de Jos, jud. Cluj, о figura! се iconografic se insorie pe linia tradifiei brincovene?ti25. Picteazä in anii urmätori, de asemenea icoane la Sinbenedic, jud. Alba, in 1757, ?i Färäu, in 175826 27. Dupä 1761, cind a fost hirotonisit preot la Rimnic, este numit probabil de noul episcop ortodox al Transilvaniei, Dionisie Novacovici, la Feisa pe valea Tirnavei Mici, unde este stabilit ín 1764, dupä cum rezultä din 19 $t. Mete?, Note despre zugravii bisericilor románé, Sibiu, 1932, p. 11. 20 Ibidem. 21 Sematism, Blaj, 1900, p. 472, 476; M. Porumb, N. Sabäu, Vechi inscriptii romäncsti din judepul Murey, in Marisia, VIII, 1978 p. 116. 22 Icoanele au fost aduse la Blaj in 1932, cf. insemnárilor scrise pe spate. In legäturä cu Mänästirea Ciunga vezi $t. Mete?, Mänästirile románe$ti din Transilvania si Ungarin, Sibiu, 1936, p. 50. 23 Eugenia Greceanu, Tipológia bisericilor de lemn din zona centralä a Transilvaniei, in Monumente istorice. Studii fi lucrári de restaurare, 1969, p. 65. 24 Pe spatele ieoanei Sf. Nicolae este urmätoarea inscriptie: „Hs. ?i Precesta ?: cruci sänt date de Julá Dumitru din Petrilaca la Cuciu. 1754“. 25 Marius Porumb, Contribufii la cunoafterea unor zugravi din veacul al XVIII-lea din Transilvania, in Acta MN, VIII, 1971, p. 608. 24 Gelu Härdäläu, op. cit., p. 398. 27 In 1761 Feisa era un sat de märime mijlocie, avea bisericä ortodoxä, iar popularia era neunitä. Cf. Virgil Ciobanu, Statistica románilor ardeleni din anii 1760—1762, in AIIN, III, Cluj, 1924—1925, p. 636.
