Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
5 HIDRONIMUL MARIS = HIDRONIMUL MURES? 37 pinä aoum nebägat de seamä — cä inainte de regularizare, (inceputä abia in secalul al XVIII-lea), „navigafia“ pe acest rin era foarte nesigurä dacä nu chiar imposibiiä ?i, pe deasupra, mla§tinile dmense ale Tisei se uneau cu cele ale Begäi $i Támi?uluá (färä busolä fäcind imposibiiä orice orientare), о zonä imensä, in mod practic fiind aproape complet nelocuitä. Fresupusa „parte mferioarä“ a Máris-uilui, adicä porfiunea riului Tilsa dintre Szeged ?i localitatea Titel (R.F.S. Iugoslavia) face parte dintr-un fost fund de lac, ale cärui ape nu s-au sours decit dupä ce s-au deschis Porfile de Fier. Fundnl a rämas bältos ?i toate riuriie care coborau din munfii inconjurätori s-au adunat in zóna cea mai adincä, dind na?tere unui curs de apä mai mare: Tisa ( IláStoooe ín antichitate), socotitä de maioritatea istorioilor moderni drept ca ?i. cum ar fi sectoral inferior al riului Máris), dar cu totul „nehotärit“ in curgerea sa; mtr-unele zone se op rea in mlastim intinse, pe Eilte locuri cotea in incovoieri nesfir?ite sau se desfäcea in multe brafe care se schijnbau in fiecare an. Aceasta a fost Tisa inaintea ince perii lucräriior de regularizare. Prirnävara, cind cre?teau apele Dunärii, Draved ?i Savéi, in fafa actualului ora? Beograd se intindea о adeväratä mare de apä dulce irnpinzltä cu päduri dese de mla?tinä $i cu о vegetafie acvaticä deasä — romanii ii ziceau mare album — care nu se putea síreoura decit cu incettd prin íngustimea Porfilor de Fier cu cataractele йог. Acest noian de apä stävilea cu tot cursui lene.? ?i afluendi mai de seamä ai Tisei, care venea ?i ea Jncárcatü de toate apeie mun filor ce ímprejmuiesc bazinul hidrogxafic al marelui riu. Timp de luni intregi de la actualul óra? Mukacevo (din Ucraina subcarpaticä) ?i pina la actuala capitalá a R.F.S. Iugoslavia, se íntindea о „baltá'‘, nu numai ín lungul Tisei, ci ?i in cursul inferior al tuturor afluenfilor carpatici. Numai pe la jumátatea verii, apele intraiu in matcá, lásínd in urmä tot anul mla$tini intinse. Boar pe ni?te „platformé“ pufin mai ridicate ?i la mari depärtäri, se a?ezau in ultimele veacuri sate ?i ora?e. Nu existá riu mare in intreaga Europa care sä fi avut chiar pina la ultimele decemi atit de pufine ora?e pe malurile lui cum este Tisa10. Se infelege cä о fi?ie a?a de largä de mla?tini era cu totul neprielnicä pentru ínaintarea fie pe uscat, fie pe apä sau chiar combinat a unui ccrp expedifionar roman. Deloc nu ni se pare intimplätor cä un veac mai tirziu nici impäratul Traian nu a incercat sä foloseascä aceastä „posibilitate“ anevoioasä, de?i conducea ni?te operafiuni militare de mult mai mare anvergurä. Dintr-un mic fragment al Comentari-ilor de hello dacico pästrat la gramaticul Priscianus (inde Berzobim, deinde Aizi procesimus) ?tim foarte precis cä drumul de inaintare al grosului armatei romane in anii 101—102, 105—106 ducea in zona piemontanä situatä la vest de Munfii BEmatului spre Depresiunea Hafegului, respectiv spre valea Mure?uliui. Este de refinut deci cä numai in urma lucrärilor de indiguire, Tisa a cäpätat un curs mai rapid, nu s-а mai revärsat a?a de des ?i päminturi intinse au fost uscate §i date agriculturii. 10 S. Mehedinfi $i G. Válsan, Románia, Bucure?ti, 1935, p. 17, 143, 149.
