Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
36 ISTVÁN FERENCZI 4 Afirmatia ambilor autori, deci, coincide ! Strabon, pe deasupra, serié, in acest context, de tara g e t i 1 о r $ i mi a daci- 1 о r, informatie care pledeazä tot pentru teritoriile ex t raca rpatice ale Daciei. [Sä nu uitäm cä Strabon este acéla care men[ioneazä prima datä deosebirea mindmä, dar totu$i existentä íntre daci, pe de о parte, geti, pe de altä parte, precizind cä ei vorbesc aceea$i limbä [VII, 3, 13 (C. 304)] !] Este foarte adevärat cä principala operä a lui Strabon, intitulatä Geographia, terminatä in anul 18 e.n. $i pästratä in cea mai mare parte, fölöse$te $i izvoare literare mai vechi, dar toate acestea sint de prima minä: Eratostene, Artemidor, Apolodor, Megastene, Nearh, Pősidőniu, pe care autorul le puné in valoare in chip inteligent. Astfel, Geographia sa ne apare astäzi cea mai completä $i competentá seriere de acest gén asupra lumii vechi, cuprinzind §i informatii de valoare referitoare la regiunile locuite de daco-gefi. Afirmatia legatä de värsarea riului Máris in Istru, de altminteri, pare sä fie intäritä de un pasaj scurt din textui operei principale a lui Strabon, pinä acuma neglijat pe nedrept. Dupä ce autorul antic ne ,dä de íjtire cä prin tara getilor öurge ríul Márisos, care se varsä in Dunärea de Jos considerä necesar a menfiona: «> xag srapaoxeoác ávsxójitCov ol 'PtupaToi ta? rpö? to>v iriXsp.ov= „ .. . pe aoesta [adicä pe rlul Márisos] i^i fäceau romanii aprovizionärile pentru räzboi. . Aceastä precizare, probabil, este о aluzie la oampania generalului Marcus Vinicius7. In legäturä cu premisele istorice ale acestei campanii militare trebuie ?tiut cä abia se potolise räzboiul pannonilor cu romanii din anii 13—11 i.e.n., cind dacii invadeazä Pannonia, impiedicind paralei cu revolta dalmatilor impotriva bimrilor, inchiderea portilar templului zeului Janus8. Räspunsul la aceastä invazie este expeditia generaiuliui M. Vinicius, care ii infringe pe ataoatori in tara lor de ba$tinä $i-i urmäre§te pe Máris pinä in inima Daciei9. Dupä pärerea noasträ este foarte greu de inchipuit ca un corp expedifionar roman sä fi inai nt at pe apele riului Tisa pinä in draptul ora?ului actual Szeged (R.P. Ungarä), apoi in amonte pe valea Mure^ului de jos $i mijlocii, pinä in apropierea sistemului de cetäti dacice din aripa de vest a Munfilor ßurianului. Oricit de bine organizat $i aprovizionat sä fii fost corpul expeditionar roman, dupä pärerea noasträ este de neinchipuit cä a putut sä pätrimdä pe о distantä de peste 320 km (socotiti in linie dreaptä!) fafä de linia de bazä a expedifiei, linia Dunärii. Poate cä gre.;im, dar ni se pare cu totul imposibilä efectuarea unei expedipi militare de о asemenea anvergurä, mai ales daeä tinem coot §i de faptul — 7 Cf, Fr. Miltner, Augustus’ Kampf um die Donaugrenze, In Klio, XXX, 1037, p. 200—226. 8 Cassius Dio, Rhomaiké historia, LIV, 36. 9 C. Daicoviciu, Aparipla fi formarea relafiilor sclavagisle in Dacia, In IstRom, vol. I. p. 293; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romanä, Cluj, 1972, p. 11S; idem, Confruni&ri militare intre daci si romani ín perioada 44 t.e.n. — 85 e.n., in Istoria militaiü a poporului román, vol. I, Bucure$ti, 1934, p, 135.
