Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
17 INSTITUTIA DE NOTAR SÁTESC DIN TRANSILVANIA 139 lor proiesionale, putea sä aibä un rol insemnat in via^a obstii säte?ti. El putea sä devinä chiar, intr-un cadru limitat — bineín^eles —, apärätorul intereselor ob?tii sätesti, ale populatiei contribuabile, inclusiv ale täranilor aserviti ?i exploatati. Totodatä, prin fizionomia sa intelectualä prin functia detinutä, cél putin prin pózába potentials, putea sä facä chiar mai mult in fölösül §i ín interesül acestora. Tótul depindea de intereseié sociale $i personale ale notarului, dacä acestea coincideau cu cele ale obijtei säte§ti, respectiv ale täranilor aserviti ?i exploatati. ☆ In mäsura in care eligibilitatea notarului sätesc era respectatä de dregätorii superiori §i de stäpinii de pämint, de functionarii domeniali, adicä in mäsura in care alegerea, destituirea §i retribuirea notarului constituiau dreptul inalienahil al obstii sätesti, aceste interese coincideau mai mult sau mai putin cu cele ale obstii sätesti; mai precis, in cazul acesta notarul trebuia sä tinä seama de interesele ob?tei sät esti, cäci altfel el era destituit; in fond, reprezentarea intereselor obstii sätesti1: ena conditia sine qua non a existentei sale ca notar. Un factor mult mai important, determinant chiar, 11 eonstituia insä situatia lui socialä §i fizionomia lui politics. Examinarea provenientei sociale a notarilor sätesti va putea fi foarte edificatoare in acest sens, cu atit mai mult cu cit, aläturi de exereitarea functiei de notar sätesc, intelectualä in cauzä — in majori tatea cazurilor — aveau §i alte indeletniciri, profesii, ei fiind fie agricultori, fie invätätori, preoti etc. Dispozitiile primite de ob§tile sätesti de la autoritätile superioare in privinta alegerii notarilor precizau cä pot fi angaiati ca notari sätesti numai persoane, care aveau cunostinte necesare pentru rezolvarea treburilor scriptice ale obstii sätesti, deci oameni stiutori de carte cu studii corespunzätoare. De asemena, notarii trebuiau sä cunoascä limba ofacialä, ümba latinä, respectiv maghiarä ?i chiar germanä. Dupä moartea lui Iosif al II-lea, fiind introdusä limba maghiarä ca limbä oficialä, in satele románesti puteau sä fie ale$i ca notari sätesti doar persoanele care cunoijteau aceastä limbä.79. Ca urmare, de multe cri ob?tile sätesti romäne?ti au fost nevoite, prin forta imprejurärilor, sä angajeze notari care cunosteau limba maghiarä, de multe ori chiar de origine maghiarä, fenomen care adesea influenta nefavorabil raportul dintre obstea säteascä ?i notarii sätesti. Nu in mod intimplätor recomanda episcopul Vasaié Moga, in anul 1813, cä sä fie alese in parohiile vacante persoane care cunosteau limba germanä maghiarä, bineinteles, de origine romána, care apoi sä aibä posibilitatea de a detine si functia de „nőtárasul satului“80. Färä indoialä, Ratio Educationis a impärätesei Maria Tereza, din 1777 precum si Norma Regia din 1781 a „impäratului luminist“ Iosif al Il-lea, au constituit direct sau indirect mäsuri insemnate in lärgirea invätämintului rural. Cu toate acestea, fii de tärani aserviti ajungeau foarte rar in 7J. Arh. Com. Turda, acte administrative, 99/1797. m. Ilarion Pu$cariu, Op. cit., p. 181.
