Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)

II. Istorie

132

SZABÓ NICOLAE

10

In unna schimburilor petrecute in atribu^iile notarilor säte.jti, ob$tilor säte?ti, läranii s-au convins de foloasele practice care decurgeau sau puteau sä decurgä din instituirea acestei funcZii in cadrul conducerii ob$tii säte$ti. Capacitatea de platä a ob§tilor säte$ti lipsa de persoane ijtiutoare de carte au influenzát insä $i in continuare practicarea dreptului de liberä angajare 5 i alegere a notarului de cätre ob^tile säte^ti, färä a putea constitui insä un obstacol de netrecut in generalizarea ?i instituZionalizarea funerei respective. Ca urmare, in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, dar mai cu seamä in primele decenii ale secolului al XIX-lea, satele mai mari i$d aveau deja notarii lor, iar satele mai mid, cite 2-3 sau chiar 4-6 angajau un notar42.

Pomind de la situatia concretä in generalizarea instituti ei de notar sätesc, in anul 1808 guberniul a apreciat ca indispensabilä trecerea la reglementarea ín principat a atribu(ijilor notarilor säte$ti. Este vorba de elaborarea, cu concursui autoritäZilor locale comitatense, scäunale $i districtuale, a unui regulament de func|ionare a notarilor säte$ti, intitulat Instrucpiunile Notarilor Sátesti („Falusi Nótáriusok Instructio ja“)'3. A- ceste instruc^iuni au reglementat atributiile ?i au stabilit obligaZiile notarilor säteijti in problemele „därilor regale“, ale cäräu.sidlor fäcute pentru armatä, precum si in soluZionarea treburilor interne ale ob$tei säte$ti, färä a se referi la condiZiile pe care trebuiau sä le índeplineascá persoanele care doreau sä se angajeze in funcZia de notar sätesc, la modalitátile de alegere, de destituire ?i de salarizare ale acestuia. In privinZa acestor chesti'uni, precum $i in oele legate de rezolvarea treburilor personale ale sátenilor, atribuZiile notarilor säte$ti au rámas cele stabilite prin instrucZiunile guberniale $i rescriptele imperiale date in anii precedenZi, respectiv prin obiceiurile pámíntului.

InstrucZiunile Notarilor Säteqti din 1808 intruchipeazá politica CurZii din Viena in problema Zäräueascä, politica care era reprezentatä in Marele Principat al Transilvaniei eit se poate de fidel de guberniul acestei provinoii. In centrul atenZiei acestei politici a stat ocrotirea Zäranilor contribuabili, asigurarea perceperii $i värsärii in vistieria statului habsburgic a därilor la care era obligata Transilvania. In acest scop — ала cum s-а mai arätat — Curtea de la Váena era gata sä frineze excesele autoritäZilor locale, sä lichideze abuzurile de iputere comise de acestea, de trupele imperiale $i de stäpinii de pämint, sau funcZionarii domeniali, chipurile sä „estompeze asuprirea poporului“ de cätre acestia, färä a atinge insä de privilegiile §i drepturile de bazä ale stäpinilor de pämint. In acela?i timp ,instrucZiunile in cauzä incercau sä previnä, sä impiedice aw propierea notarilor säte^ti de Zäranii aserviZi, atentiömndu-i pe notari sä nu intre in societatea ZáranilOr, interzicindu-le apoi „sä goleascä vreun

'a. Arh. Sc. Odorhei, actele cficialitätii. 706/1796, 223/1797; Arh. Com. Turda, acte administrative, 43/1793; Arh. Com. Hunedoara, pach. 102, fase. 4/d. Vezi 51 Imreh István, A rendtartó székely falu, p. 83-84.

,,э. Arh. Se. Troi Scaune, acte prezidentiale, fase. II/8. nr. 3183/1808 (1827).