Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
Recenzii
3 RECENZII t>83 observabile din timpul perieghezelor ar indreptäb atari presupuneri? Dacä tmem seama cä in vreo 300 de locuri sínt atestate- a$ezäri romane in afarä de orakele, de' castrele trupelor auxiliare §i de stabunile balneare, in timp ce numai' in 58 de cazuri — dacä ineludem si localitäble unde doar presupunem pe baza cercetärilor de suprafatä cä ar exista. daci in timpul stäpinirii romane — existä dovada continuitätii dacilor sub ocupafie romanä, vom intelege cit de mult trebuie extinse cercetärile. Existä insä, din fericire, §i cercetäri foarte telmeinice, care aduc dovada clarä a continuitätii dacilor sub stäpinirea romanä. Astfel, D. Protase! a efectuat säpäturi arheologice timp de 13 ani la Obreja, aceasta „fiind prima §i singura a§ezare ruralä din Dacia romanä, care impreunä cu cimitirul apartinätor, a fost atit de stäruitor cercetatä arheologic, motiv pentru care $i datele ^tiinfifice prezintä о insemnätate particularä“ (p. 57). Au fost descoperite bordeie §i locuinte de suprafatä, cu un material arheologic „nu prea bogat“. Ceramica romanä provinciáié apare in asociere cu ceramica grosolanä dacicä lucratä cu mina, in interiorul acélóráéi locuinte. La Obreja formele superioarö ale culturii materiale romane lipsesc. Pe baza monedelor §i a fibulelor descoperite, a^ezarea de la Obreja a fost datatä ca incepind la mijlocul secolului al II-lea $i con- • tinuind sä existe färä intrerupere pinä in а H-а jumätate a secolului al IV-lea. „Elementul de continuitate sub romani, atit cit se poate surprinde pe cale arheologicä, se dovedeste a fi satui, cu toate formele materializate ale vietii tradifionale, säräcäcioase dar intense §i conservative“ (p. 161) — conchide autorul. Nouä ni se pare regretabil cä lumea satelor dacice in timpul stäpinirii romane, cu viata lor säräcäcioasä, a fost atit de superficial cercetatä incit intr-un singur loc säpäturile au fost stäruitoare §i de duratä, räsplätind insä prin rezultate exceptional pe autorul lor $i oferind un bogat material documentar istoriografiei romäne?ti. ín cadrul dovezilor arheologice un alt subcapitol important este acéla care se ocupä de cimitire §i rituri funerare. Identificarea „autohtonilor in dosul riturilor funerare“ a dat rezultate pozitive, in acest sector dovedindu-se prezenfa unui „pronunfat conservatorism“. Pe baza cunoa$terii riturilor funerare ale dacilor au fost identificate cimitire apartinind dacilor aflab sub stäpinire romanä. Din päcate, unele descoperiri au fost fäcute intimplätor, cu mult timp in urmä, iar conditiile descoperirii sint uneori incerte. О cercetare remarcabilä este aceea intreprinsä de autorul cärbi recenzate, care a dezvelit integral cimitirul de la Soporu de> Cimpie, in care ceramica romanä se amestecä cu cea dacicä intr-un mare numär de morminte. Färä a insista aicis arätäm cä autorul lucrärii s-а oprit asupra tuturor categoriilor de dovezi pe care le-а furnizat arheologia si care fac dovada faptului cä dacii au continuat sä träiascä sub ocupatie romanä, chiar dacä aceasta le-а influentat mai mult sau mai putin viata. О altä categorie de dovezi pe care le analieazä D. Protase, sint descoperirile monetäre, scobnd in evidentä semnificaba acestora. Astfel, se
