Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
580 IOAN R. NICOLA 54 timpul procesiunii, fiecare insofit fiind de fata lui. Cele douä perechi.se a§eazä in forma de cruce : / fatä \ fecior PEANÁ fecior \ fatä / Fiecare persoanä prinde cu mina dreaptä peana, pe care о fin cu tofii ridicatá cít mai sus. Intr-un tempo lent si smucind („zgifäind“) peana in ritmul melodiei cintate de läutari, dansatorii fac simpli pa§i tot inainte (in sensui mi$cärii acelor ceasornicului), invirtindu-se intocmai ca la dansul numit pe alocuri „Roata“. Dupä citeva ture, alte pereehi inträ ín dans, pina ce peana a fost jucatä de tofi tinerii care au contribuit la organizarea si pregátirea ceremoniei „Boului instrutat“. Uneori, se ingrámádesc prea mulfi deodatá, deoarece fiecare doreste ca sä danseze cit mai devreme si sä finä mina pe peanä, pentru ca sä se asigure cä va avda noroc in muncä, in cäsätorie etc. Dupä ce tofi tinerii au jucat peana — tofi trebuie sä о joace ! — aceasta, jumulitä de atíta scuturat, este inminatä „gazdei de bou“ — devenind proprietatea acestuia. Pentru jocul penei a existat — färä indoialä — in trecut о melodie specificä — о „zicalä la jocul penei“, asa сцт de altfel existau §i pentru alte dansuri ritual-ceremoniale (jocul miresei, al turcii, paparudele etc.), melodie care era bine cunoscutä atit de säteni, cit si de läutari. Nu putem §ti dacä era о melodie unicä in toatä zona, sau mai multe; cäci astäzi, fiecare din cele citeva localitäfi in care se mai joacä peana are о altä melodie pentru aceasta si de un caracter diferit: unele-s mai lente (in Batin: „De-a lungul“), altele mai vioaie (in Pädureni, Cutca: „Bätute“)4'. Aceastä diversitate de melodii contrastante (prin: caracter, tempo, imagini muzical-coregrafice) sugereazä ipoteza cä pentru jocul penei va fi fost cindva un „cielu de dansuri“, din care a mai rämas ici-colo doar eite о piesä, sau nici atita, deoarece in cele mai multe cazuri melódia specificä s-а pierdut, fiind inlocuitä cu о melodie oarecare de dans — fie din repertoriul satului, fie sträinä. Aceasta foarte rar rämine ani de-а rindul neschimbatä, ea fiind la discrefia läutarilor. De exemplu: in Pädureni, ceterasul local Ion Pop (näscut in 1909) cintä pentru jocul penei aceea§i melodie pe care о cintä si la jocul miresei; iar läutarul Iosif Ghemant din Gherla — care era angajat uneori la Pädureni — altä melodie; in anul 1957 ceterasul Ion Pop fiind bolnav, organizatorii au trebuit sä angajeze ni§te läutari din Valea Rea, care au cintat la jocul penei un „ceardas romänesc“; nimenea nu a protestat, ci a jucat peana foarte bine dupä aceastä melodie. Lipsa unei melodii specifice pentru jocul penei pare de neinfeles in Pädureni, unde tradifia ritualuluf fiind atit de puternicä, ne-am asteptat ca sä gäsim §i melodii strict specifice pentru „boul instrufat“. /|7 Diferite melodii de la „Jocul penei“ vor fi publicate in lucrarea „Datini, jocuri ?i dansuri — din regiunea Cluj“ de I. R. Nicola si E. Dombi, editat de Casa Creafiei Populare a judefului Cluj, in anul 1972.
