Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
47 „BOUL INSTRUTAT“ IN TRANSILVANIA М3 cate cu platóvá §i coif, cu bitá in minä (lance?) — semne ale puterii autoritäfii. Mai tirziu, pe mäsurä ce a släbit aceastä credintä, costumul de mascat s-а schimbat §i el, läsindu-se inlocuit cu simple haine rele, care au doar rolul de a ascunde persoana realä. Ceea ce dä totu§i mascärii о valoare simbolicä §i emotivá. Deci, pe aceste fiinfe misterioase, periculoase §i puternice, omul trebuia sä le atragä, sä le ci§tige bunävoinfa —pentru a profita da eie — intru ameliorarea traiului säu. Cum? ... Prin daruri benevole, sau prin „vamä“, solicitate chiar de mascafi — la intilnirea lor cu oamenii. Desigur, intr-un rit legat de agricultura nu puteau lipsi aceste spirite care —- se crede — populeazä natura;; a§a se face cä in obiceiul „Boul instrufat“ se intilnesc §i diferifi mascafi. (Pl. LX) Astäzi, rolul acestor mascati este variat: in unele localitäfi apärä boul (adicä, fiind atrati de om, ajun$i la о infelegere cu el prin daruri ei se pun ín serviciul säu: ii apärä animalele); in altele apärä celelalte personaje: Frunzarul őri Püdurea, care sint udate cu apá — pentru a asigura vegetatia. Printre mascati, pe alocuri se aflä §i о „Curvä“: un fecior travestit in femeie, ímbrácat in-haine zdrenturoase (sau numai un manechin). Rostul ei este de a servi ca „partenerä“ unui báiat mascat, ín simularea actului sexual. Precum s-а stabilit de cätre ‘cercetätori, acesta nu constituie un gest gratuit, ci —- in cadrul unui rit agrar — simbolizeazä asigurarea fertili täfii. Din cauza caracterului säu obscen, acest episod, a cärui semnificat-ie oamenii vremurilor de astäzi nu о mai infeleg, a fost eliminat aproape pretutindeni din desfä^urarea ceremonialului, sau redus la simpla purtare in spate — de cätre unuj din mascafi (ce face, bineinfeles, diferite gesturi hazlii) a unui manechin (Mänästirea, 1971). ln general, pinä nu demult mascatii erau nelipsifi in majoritatea localitäfilor unde se fäcea bou instrutat, iar actiunile lor produceau о mare tulburare printre privi tori. Astäzi, insä, considerati fiind oarecum anacronici, ei sint din ce ín ce mai rari $i mai moderafi in acfiunile lor; mergindu-se, astfel, spre disparitie. Pádurea, Frunzarul. Este un mascat, acoperit cu un clopot de frunzis verde. Mascatul fiind un copil de circa zece ani, bänuim cä reprezintá nu о simplä „cinstire a pádurii, care-i atit de utilá omului, ci personificarea unui spirit bun ce säläsluieste in pädure“ (cf. V. Retegan) si care — drept garantie a intelegerii oamenilor cu spiritele', din naturä, intelegerea realizatä prin daruri fäcute de cätre oameni, vine in mijlocul acestora, impreunä cu Dracii, spre a se pune in slujba omului, pentru a asigura vegetatia ogoarelor, vegetatie care primävara se dezvoltä mai intii in pädure, iar dupä aceea pe ogoare44. 44 „Singiorzul“, un mascat (identic cu „Pädurea“ din Cäian ■ji cu „Frunzarul“ din Mänästirea) de prin satele de la nord-vest de Cluj-Napoca, legat de särbätoarea Sf. Gheorghe (23 aprilie), venind de la pädure este udat, apói •— dupä ce a traversal satui — est« dezbrácat de frunzis in mijlocul ogoarelor. Simbolizeazä acelasi lucru ca Pädurea §i Frunzarul: transplantarea put. rii vegetative a pädurii asupra ogoarelor. Unii säteni pläteau „báni buni“ pentru ca „Singiorzul“ sä se , dezbrac :“ in holda lor.
