Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)

III. Etnografie

572 IOAN R. NICOLA 46 Peana. In trecut, dupá bou, obiectul cel mai pretios al ritualului era peana, ea fiind considerata — ín unna ceremoniei — cu puteri magice: de-а aduce oamenilor noroc si spor in muncä, tinerilor ... cäsätorie, de-a opri intrarea duhurilor rele in grajd, de-а feri animalele de boli §i graj­­dul de trásnet etc. Adäugindu-se — peste fondul anterior pägin — crucea, puterea penei a sporit. Iatä motivul pentru care aceasta era jucatä §i rivnitä de multi säteni si pentru ce se pástra cu grijä — ca un miraculos izvor de putere, care — prin rotatie anuala — era de dórit a trece la cit mai mul^i säteni. Astäzi, aceastä semnificatie originarä s-а pierdut aproape cu desä­­vir§ire; peana fiind mai mult о simplä podoabä pentru bou, iar dupá ce­­remonie, prilej de cinste §i mindrie orgolioasä pentru cel care о poseda. Din vechea semnificatie a mai rämas doar credínta cä peana este aducá­­toare de noroc celor care о joacä (Pädurenii), iar florile $i frunzele sale — atingind cu eie animalele duse la tirg — au puterea de a atrage in jurul acestora atitia cumpärätori cifi privitori erau in jurul boului instru­­fat (Mänästirea). Deci, astäzi, are о semnificatie neclarä ?i aproape inexis­­tentä. Astfel incit peana devine de la un an la altul — paralei cu pier­­derea semnificatiei ceremoniei! — о simplä podoabä pentru bou §i prilej de cinste §i mindrie pentru cel care va intra in posesia ei. Jocul penei. Anterior, am arätat situatia din trecut §i din prezent а acestui moment din desfä§urarea ceremoniei, reliefind strinsa interdepen­­dentä ce existä intre aspectui säu dintr-un anumit timp §i semnificatia се о are. ln variantele care reprezintä stadii mai vechi, jocul penei nu-i un simplu dans distractiv (a§a ca dansurile care ii urmeazä — la petre­­cerea ce incheie ziua inchinatä boului instrutat), ci — ca toate manifes­­tärile incadrate intr-un ceremonial — $i el are о anumitä semnificatie: este, in primul rind, о apoteozä a penei, care — ci§tigind in timpul cere­moniei puterile magice mai sus amintite — a devenit un obiect sacru de valoare exceptionalä; astfei incit jocul penei este expresia cinstirii deose­­bite ce i se aduce penei. Dar, mai mult decit atita: se crede cä cei care joacä peana vor resorbi о parte din miraculoasa putere ce rezidä in peanä. De aceea, fiecare participant — mai ales tineretul — dore$te sä joace peana, cít mai devreme §i cit mai mult. Ceea ce producea о mare afluentä la acest joc. Pe de altá parte, in variantele mai női, ín care substratul originär al ritualului a slábit, cum este cazul astäzi in majoritatea localitatilor, jocul penei §i-a pierdut §i el semnificatia, respectijv vigoarea §i frecventa; ajungind a fi un simplu dans distractiv, őri chiar a fost eliminat din des­­fásurarea ceremoniei. Mascatii. Originea lor se pierde ín negurile inceputurilor omenirii. Ei reprezintä spiritele, afcele fiinte supranaturale, inchipuite de omul primitiv, pe care el nu le cuno^tea, dar le bänuia prezenta in jurul säti si se temea de ele, deoarece le considera drept intrupare a diferitilor dé­moni, sau chiar reincamare a strámo§ilor sái. Natura fiind asprá cu omul, el §i-a inchipuit lumea ca fiind dominatá de spirite rele. Acestea fiind totodatä ínzestrate cu puteri nelimitate, omul ?i le-а reprezentat imbrá-

Next

/
Thumbnails
Contents