Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
21 „BOUL INSTRUTAT“ ÍN TRANS1LVANIA 547 III CHINTELNIC IV MÄNÄSTIREA Pornirea Cind tótul este gata, vätaful dä porunca de plecare; gornistul sunä, alaiul porne$te. Pe drum Multä voie bunä, intretinutä de „zicala“ läutarilor; dar nimic exagerat, a?a cum se poate vedea in alte sate. La intrarea in sat, alaiul este intámpinat de о mare multime, färä exagerare — intreg satui, ba §i oameni din satele vecine. Boul, incadrat de mo?itei (care — pe lingä ciinele ce fiecare are drept inso(itor — mai sint inarmati cu bita ce poartä in virful ei eite о lighioanä moartä) este päzit de acentia cu strä?nicie; moßiteii fiind chiar mindri de cinstea ce li s-а fäcut — incredintindu-li-se paza boului. Dar fetele pindesc momentul cind ar putea sä atingä boul cu mina; cäci aceasta ar insemna dezonoarea sexului bärbätesc. Intr-adevär, daeä vreo fatä sau nevastä curajoasä din fire s-ar apropia de bou $i ar reu$i sä il atingä cu mina, aceasta va fi о mare rubiné pentru moijitei, ce nu li se poate ierta; pe loc ar fi declarati nedemnir, conducerea alaiului §i a intregii petreceri va fi luatä de fete, iar feciorii nedemni nu au nici mäcar dreptul de a mai invita fetele la dans in ziua aceea. Pentru a le tine la „distantä“ $i a lua fetelor gindul de la о astfel de actiune temerarä, unii mos ite i poartä bidoane cu vopsea, spre a minji pe haine si pe obraz pe cutezätoarea reprezentantä a „sexului slab“. A$a cä-s putine sanse ca о femeie sä reuseascä a atinge cu mina pe preacinstitul bou. In dreptul caselor, alaiul se opre$te, iar vätaful gläsuiejte: — Ia’, ie$i gazdä mare-afarä, C-am venit cu bou-n poartä! Gospodarul vizát va ie?i, cu о cofä de apä in minä. Se apropie de bou ?i toarnä apa pe cununä; la care cel ce Pornirea Cind tótul este gata, se dä semnalul de plecare: О explozie de voie bunä — chiuituri, sunet de buciume §i fli$coi — marcheazä acest moment, inähusind melos dia läutarilor. Pe drum Acela?i vacarm de nedescris, amplificat de multimea care se adaugä mereu alaiului. Intrati in sat, sätenii ies ca sä ude boul ?i frunzarul; acestia sint insä apärati cu strä?nicie de cenu?orce. Se naste о adeväratä luptä, ce stimeste házul tuturora: udätorii ataeä, cenu$orcele se apärä cu präjina, chiar riposteazä — pe cei mai indräzneti lovindu-i cu ghemotocul de cenusä. Chiar de n-ar fi atacati cenusorcele — in drumul lor — sperie lumea, iar pe treeätorii ce au nenorocul de a fi singuri, nu ii lasä ca sä continue drumul pinä nu dau „vamä de trecere“. Boul (cäruia, la plecare, i s-а turnat tuicä pe git, oa sä se imbete — spre a avea о comportare cit mai nästru?nieä) nu e nici el läsat in расе; este „pu$cat“ cu biciul — din cind in cind, ori intepat cu acul (un bät cu ac in virf) pentru a deveni cit mai agresiv ?i mai greu de prins. Fetele au gäsit insä „leacul“; §i-au procurat din vreme tärinä de pe un mormint din cimitir, pe care о aruncä — a?a ca sä nu fie observate de nimenea — pe bou (mai ales cu citeva clipe inainte de „intrecerea“' din mijlocul satului); astfel vräjit, boul... nu va fi prea furios ?i se va läsa prins. Vacarmul alaiului este amplificat $i de .. . copiii, care roiesc in jurul tobosarului ?i mai ales al boului (cäci de cenu$orce fiindu-le fricä se tin mai departe, la distantä). Ei suflä tot timpul din buciume de coajä de cires (räsucitä in spiralä) si din flii$coi de rächitä. Aceste oseudo-instrumente fiind de märimi diferite produc о heterofonie de о stridentä desävirsitä. Tobosarul. bätind toba, strigä mereu: „Häi, häi ! tätä lumea sä sä tra-