Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
520 ION VLÄDUTIU 22 La о distantä micä de stinä, in functie ?i de configurata geograficä а terenului, se afla construit ocolul vacilor, lucrat de asemeni din lefe de brad, precum §i cotetul de vitei. Tipul earacteristic de tirlä tradíciónak! a fost deci tirla complexä, aleätuitä din cornute mari §i ovine. О caracteristicä local-zonalä о constituie faptul cä acest tip de tirlä a locuitorilor din satele mentionate a fost räspindit cu aceea?i structurä atit pe päijunile alpine cit ?i in locurile de päsjunat situate la poalele muntelui. Tirla era a§ezatä de obicei in partea superioarä a lizierii pädurii, pe un tápban adäpostit de vint, in apropiere de un izvor de apä §i de lemne pentru foe. Locul ocolului pentru vaci era ales íntotdeauna mai in apropiere de pädure pentru ca eie sä fie mai ferite de curenfü tari de aer. Depriiiderea era aplicatä atit sus pe päsunea alpinä cit §i la poale. О asemenea situafie a fost consemnatä in privinta asezärii ocoalelor pentru vite mari sus pe Loposorog §i la poalele muntelui Chicera-Bistra. Tirlele traditionale de aici aveau о structurä stäbilä; eie nu erau mutate in decursui verii dintr-un loc in altul. Explicafia constä in faptul cä ciobanii bätrini alegeau ca loc de tirlä de fiecare datä un loc tare, pietros. Ei construiau ciliar tirle de vrem© bunä §i tirle de vreme rea. In acest context, al sublinierii unor aspecte tradifionale de permanente, eredem cä prezintä interes si informatia cä spre deosebire de versantul moldovean, pe versantul transilvänean al masivului Ceahläu nu se practica alternarea päsunilor, adicä nu erau a§a-numitele „mutätori“ — stine cu toate acareturile necesare care sä existe pe fiecare trup de pä§une ?i eie sä fie utilizate alternativ in cursul aceleia§i veri. Am putea spune cä tenica de constructe a acareturilor tirlii.nu prezintä deosebiri fatä de alte zone montane ale Carpatilor Orientali. Precizäm cä este vorba doar de tehnica de constructie §i nu de functionalitate, iar in unele cazuri de forma ca atare a acestor acareturi. A$a, de pildä, este coliba de la focul oilor, care se amplasa de obicei lingä arcaci. Ea era construitä din folteie, adicä din scoartä de copac, iar mai recent dintr-o tablä fäcutä din dranitä. Chiar daeä functionalitatea a rämas aceea§i, desigur cä tehnica de constructie in care se folosea ca materie primä de bazä scorta de copac este de datä foarte veche; ea face deci parte dintre elementele de culturä materialä ale pästorilor si de pe aceste meleaguri ale Carpatilor Orientali de sträveche traditie. Coroborate cu alte date privind tehnicile de( constructie ale stinii §i acareturilor tirlii, datele privind vechile forme de colibe la focul oilor intilnite sau consemnate de női din memoria unor informatori inaintati in virstä, care mai practicau aceastä ocupafie cu peste un sfert de secol in urmä, capätä о valoare deosebitä atit pe planul cunoa^terii formelor strävechi ale culturii noastre populare, cit $i pe planul interpretärii evolutie# fenomenelor de civilizatie §i culturä popularä in general. Tipurile de stinä constituie una din problemele cele mai interesante pentru studierea vietii pastorale* deoarece in jurul stinii §i in stinä chiar s-а desfä^urat cu preponderentä viata celor plecati cu animalele la munte la várat, acolo aveau loc cu preeädere contactele cu cei din satele de
