Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
476 POMPEI BELCIUG 4 cifice ale dezvoltärii unor tárt §i popoare sau ehiar la zone teritorialice§te §i administrativ mai limitate. Cu valoare de generalitate ni se pare modul in care H. Mendras surprinde caracteristicile social-economice dominante ale societátilor rurale: „Un sat sau un grup de sate constituiau altädatä о lume destul de numeroasá §i diversificatá pentru a nu apela la nimeni §i pentru; a träi intr-o relativä autarhie economicä, demograficä, socialä §i culturalä. Fiecare familie täräneascä producea cite putin din toate, satisfäcindu-§i principalele nevoi. Meseria§ii fumizau completärile, a cäror producere reclama о oarecare specializare. In mod normal, nu mergeau sä-?i caute sotii dincolo de itmediata vecinätate. In consecintä, intreaga viatä socialä era limitatä la cadrul satului sau al „tärii“. Fiecare i$i dezvolta propria sa civilizatie, putin diferitä de aceea a vecinilor“* 6. Este cunoscut faptul cä incä din a doua jumätate a secolului trecut, pentru a defini ruralul s-а recurs la tipologii §i analogii cu mediul urban, cele mai cunoscute ?i comentate fiind ale lui Tönnies, care atribuia ruralului ca dominant caracterul de „Gemeinschaft“ (colectivitate, comunitate), iar urbanului caracterul de „Gesellschaft“ (societate) §i cea a lui, Dürkheim care folosea in acela$i sens pentru rural „solidaritatea mecanicä“, iar pentru urban „solidaritatea organicä“. Formulärile acestei dihotomii continuä §i in prezent. Redäm mai jos una ce ni s-а pärut semnificativä7 : Elementul de structura Ora? Localitate ruralä Imtindere Maire, fára posibilitate Micá, u$or de cuprins de cuprindere Organizare economicä Procesul muncii Procesul muncid relativ unitar diferentiat (nediferentiat) Structura sociologies Organizatii complexe Grupuri de persoane cu relativä ooeziune, in raporturi de intimitate Färä indoialä cä aceste tipologi4 nu sint in mäsurä sä delimiteze realitätile complexe ale celor douä mediä in discutie, intre acestea existind multiple interferente, interconditionäri reciproce. Se afirmä insä, §i pe bunä dreptate, cä „esenta tuturor, fie cä dihotomie, fie ca un continuum intre „rural“ §i „urban“, este sä caracterizeze polul „rural“ ca о sodetate täräneascä idealizatä, neschimbätoare, organizatä in comunitäti mici, intemalizate, idilice, care este intemeiatä 6 H. Mendras, Sociologia mediului rural, In Sociologia francezä contemporanti, Editura politics, Bucure?ti, 1971, p. 558. 7 H. Kötter, Agrarsoziologie, ln A. Ghelen, H. Schelsky (Hrs.), Soziologie. Ein Lehr- und Handbuch zur modernen Gesellschaftskunde, Eugen Diederichs Verlag, Düsseldorf-Köln, 1963, p. 210.
