Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
412 BÁTHORY LUDOVIC 6 bűne comercializate de Creditül Carbonifer intre 1 aprilie — 31 decembrie 1920, C.F.R. a preluat 11.894 t, iar particularii 3.106 t. Societatea „Lignitül“ a fost nevoitä sá destineze in anul 1919 66% din livrárile de cärbune cäilor ferate, propose care a crescut in anul 1920 la 75%, reprezentind 39.291 t, particularii mulfumindu-se cu restül de 11.951 t. Erau rare cazurile cind majoritatea produc^iei vreunei societáfi era víndutä pe piafa liberá. Totu?i, Societatea Minele de Cárbuni din Ardeal a cedat cäilor ferate doar 2.021 t din producfia totalá de 16.900 t in 1919 $i 6.564 t din 20.190 t in anul urmátor11. Pe lingä rechizifionarea majoritásai producfiei lor de cátre administrata C.F.R., societáfile carbonifere mai erau nemul^umite in foarte maré mäsurä §i de modalitáfile de calculare a prefului combustibilului furnizat $i in special de intirzierea cu care se fácea acest calcul $i se efectuau pláfile. Societatea Creditül Carbonifer relata in ianuarie 1921 referitor la incasárile cuvenite din partea C.F.R. pentru anul 1920 cá „in ceea ce prive$te preful cárbunelui vindut la C.F.R. nu-1 putem §ti, deoarece nici piná in prezent nu s-а stabilit, avind a íncasa valoarea lui íncá din lunile din urmá12. De altfel, nici competenfele in domeniul fixárii prefurilor nu erau clarificate. In 1919 ele au fost stabilite de cátre Direcfia Minelor, iar incepind din 1920 de cátre Directia Combustibilului. Situa^ia era si mai complicatá ín Transilvania unde, in domeniul fixárii prefurilor, se interferau dispozifiile Direcfiei Minelor din Consiliul Dirigent, ale Comisiei de Supraveghere §i ale Direcfiei Generale ale Minelor Statului. Directorul general al minelor de la Petrosani remarca la 15 aprilie 1920 cá in anul anterior „pre^urile“ cárbunilor s-au fixát intotdeauna prea tirziu, ceea ce a contribuit mult la desele calamitá^i fihanciare ?i la lipsa de báni prin care am trecut“13 14 Intr-adevär, ín primávara anului 1920 de abia erau fixate prefurile pentru livrárile din toamná. Societatea Salgótarján a cerut pentru cárbunii livrati la sfir^itul anului 1919 prefuri intre 460—540 coroane/t, dar Direcfiunea Minelor din Cluj nu a acceptat sä pläteascä decit 380—420 coroane, ceea ce a provocat nemulfujnirea furnizorului. Cu toate acestea, recalculate in lei, prefurifle la cärbune din cele mai multe bazine carbonifere s-au dublat in anii 1919—•1920,/‘. Societáfile carbonifere erau tot mai nemultumite cu criteriile de calculare a prefurilor §i intirzierile cu care se pláteau fumiturile. La 18 aprilie 1920 Societatea Petrosani considera cá „singura modalitate echitabilá ar fi ca présül cárbunilor sá fie stabilit de női inline la inceputul fiecárei luni“. Acest pret, in care urmau sá fie incluse profiturile §i amortizárile, trebuia apói supus spre aprobare autoritáfilor C.F.R. 11 Ibidem, í. 84; Arh. Stat. Pite$ti, Fond Lignitül S-A.R. (In continuare — S. Lignitül), Ds. nr. 1/1908—1930, Vol. II, Rapoarte pe anii- 1919—1920; Arh. Exploatärii Miniere Aghiref (In continuare — Mine Aghiref), Ds. nr. 1, f. 42. 12 Arh. Stat. Bacáu, Insp. Min. Bacáu, Ds. 6/1920, f. 134. 12 Arh. Stat. Déva, Fond Societatea Salgótarjáni S.A., Ds. nr. 53, f. 22. 14 Vezi Anexa nr. 3.
