Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
5 POLITICA DE ACHIZITII A CARBUNELUI 411 considerabilä a produc^iei sale cocseriei proprii. Cocsul, de asemenea, era foarte cäutat de cätre industrial $i plätit la pre^uri avantajoase. Politica comercialä disimulatä a societä^ilor carbonifere a dezorganizat insä re^eaua de transportare a cärbunelui in zona Väii Jiului, astfei incit, cätre sfír§itul anului s-au adunat pe rampele de transport zeci de mii de tone de cärbune nevindut. La 20 septembrie 1920 Ministerul Comunicatiilor a transmis prin intermediul Directiunii Generale a C.F.R. un ordin striet cätre Comisia de Repartitie a cárbunilor din Petrojani, prin care a dispus ca din stocul disponibil de 200.000 t sä fie asigurate $i necesitä^ile serviciului Naviga^iei Fluviale Romane, expediind, in acest scop, 1.600 t de cärbune lunar la Corabia. Restül cárbunilor urma sä fie repartizat in propose de 47% Directiunilor Regionale C.F.R. din Muntenia $i Moldova, 8% Direc^iei Chisinau, 5% Direc^iei Regionale Cernäuti iar 40% cäilor ferate din Ardeal8. De§i s-au luat in repetate rinduri mäsuri extrem de severe pentru limitarea livrärilor din Valea Jiului cätre firmele particulare, totu$i la 12 ianuarie 1921, Directiunea Generalä a C.F.R. tinea sä informeze Ministerul de Interne ?i Comert cä „organele noastre deta§ate la minele din Valea Jiului ne semnaleazä mari neajunsuri provocate prin procedeul actual de distribuire al cárbunilor la diferite stabilimente industrial de interes particular, prin care cauzä aprovizionarea depozitelor de ma§ini C.F.R. cu acest combustibil e serios neglijatä“. In consecintä propunea ca sä li se asigure mai intii cäilor ferate ,,cota integralä zilnicä de 2.800 tone“, $i numai dupä aceea sä se permitä satisfacerea altor nevoi de combustibil9. Aceasta ar fi insemnat о cantitate de 1.022.000 tone intr-un an. Intr-adevär, societätile din Valea Jiului au raportat 1.050.656 tone furnizate cätre C.F.R., dar in realitate nu au livrat decit 871.634 t. Diferenta a fost vindutä clientilor particulari. Incepind cu anul 1921 íntreprinderile din Valea Jiului au recurs in mod sistematic la procedeul de a raporta in contul furniturilor publice cantitäti de combustibil superioare celor reale*. Diferentele de suté de mii de tone erau vindute celor care ofereau preturi mai convenabile. Pretentiile cäilor ferate erau asemänätoare $i in alte bazine carbonifere. La 17 august 1920 Ministerul de Industrie $i Comert adresa $efului Regiunii I Miniere Bacäu un ordin prin care cerea admonestarea Societätii Creditül Carbonifer pentru faptul cä nu a „mai dat cärbuni Directiunii II Regionale (C.F.R.) Ia§i $i a lua mäsuri sä se reinceapä a se préda cärbuni cít mai multi“10. Drept urmare, cäile ferate beneficiau de cea mai maré parte a desfaceri cárbunilor. Din cele 15.000 t de cár-8 Arh. Stat. Déva, Fond lnspectoratul General al Minelor de Cärbuni din Valea Jiului, Petrosani. (ín continuare — Fond. Insp. Gen. Mine), fasc. nr,. 2.405/1920. 9 Arh. cit.. Fond cit., Adresa nr. 61 a Dir. Gen C.F.R. din 12 ianuarie 1921. * Vezi Anexa nr. 4. 10 Arh. Stat. Bacäu, Fond lnspectoratul Minier Bacäu (In continuare — Insp. Min. Bacäu), Ds. nr. 6/1920, f. 134.
