Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
410 BÁTHORY LUDOVIC 4 preturi foarte mari, de$i societá^ile carbonifere se declarau tot timpul nemul^umite de nivelul lor. ★ ★ ★ Politica de stat a achizitiilor $i a pre^urilor i$i are originea ín imprejurárile specifice $i cu tótul extraordinäre ale räzboiului, dnd, in ianuarie 1917, Consiliul de Ministri a imputernicit Ministerul de Industrie §i Comert sä rechizifioneze minele si productia de cärbuni din Moldova. Tot cärbunele extras urma sä fie prédát la C.F.R., iar proprietarii incasau contravaloarea lor de la Direcfiunea cäilor ferate pe baza prefului stabilit de cätre Minister. La sfir^itul räzboiului acest sistem a fost extins ín Muntenia ?i Oltenia, unde cea mai maré parte a producfiei a fost destinatä tot cäilor ferate6. Prin Jurnalul Consiliului de Ministri din 7 decembrie 1918 s-а hotárít cu privire la minele din Petro§ani cä „toatä productiunea de cärbuni se imobilizeaza de stat. . .“. Dreptul de distribuire al cárbunilor din Valea Jiului i-a revenit mai íntíi Resortului de Comunicafie, iar apói Resortului Industriei din Consiliul Dirigent7, care au rezervat aproape intreaga producfie necesitäfilor C.F.R. De altfel, la Consiliul Dirigent soseau ín repetate rinduri ordine de sechestrare a intregului stoc de cärbuni de cätre Marele Cartier General, sau de cätre Direcfia Generalá a C.F.R., ,,pinä la altä dispozifie“. Comisia de supraveghere a minelor de cärbuni din Transilvania a avut §i ea ca atribu^ie de seamä repartizarea cárbunilor intre cáile ferate din vechea Románie, Transilvania $i industria particularä, atributie care in februarie 1920 a fost preluatá de cätre Directia Combustibilului din cadrul Ministerului de Industrie $i Comerf. Odatä cu desfiinfarea Comisiei de supraveghere, posibilitäfile reale de a controla modul d,e desfacere a cárbunilor pentru vinzare au scäzut in mod simfitor. Societäfile carbonifere au profitat imediat de släbirea controlului pentru a raporta cifre false cu privire la producfia §i vinzarea combustibilului. Societatea Petrosani a fost cea care a abuzat in cea mai mare mäsurä de noua situatie raportind scäderea produc^iei in anul 1920 pentru a crea un pretext plauzibil in vederea diminuärii furniturilor cätre cäile ferate, märind, in schimb, desfacerea cätre clientii particulari care plateau prefuri tot mai mari. In realitate, in anul 1920 producfia Societätii Petro§ani a crescut cu cca 100.000 tone, cantitate valorificatä pe piata liberä. Societatea Valea Jiului de Sus a procedat identic. Societatea Uricani—Valea Jiului, pentru a gäsi un motiv aceptabil in vederea scäderii furniturilor cätre C.F.R., a rezervat о parte 6 Arh. Stat. Bucuresti, Fond. Ministerul de Industrie si Comerf (In continuare — M. Ind. Comert), Ds. 1.049/1921, f. 131. 7 Gh. Iancu. Preocupäri ale Consiliului Dirigent pentru reorganizarea activitäfii industriale in Transilvania, in Marisia, V, 1975, p. 277.
