Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
396 TRAIAN RUS 6 tuturor täranilor comitatului. Acest lucru este demonstrat, de pildä, de actele oficiale din care se evidentieazä modul vicios de repartizare a pämintului intre membrii a$ezärilor comitatului indiferent de nationalitate. „Dar nu numai täranul román a suferit aceastä subjugare economics — se aratä intr-un studiu din 1914 — ci $i täranul ungur care a ajuns $i el rob marilor proprietari unguri $i evrei. Cäci trebuie sä se $tie, cä, in afarä de comunele gränicere?ti ale secuilor, care se bucurau de unele privilegii, fiind inzestrate cu mo$ii, ca ?i gränicerii de la Näsäud, toti ceilalti tärani unguri din satele nordului Transilvaniei nu posedä pämint suficient, incit träiesc din mila marilor proprietari pe ale cäror mo$ii au fost colonizati §i supu$i stäpinilor in condifii similare acelor ale sclavilor din timpurile feudale“13. Unii autori maghiari insä, in mod intentionat, au sustinut cä cel mai mare contigent de färani säraci s-а inregistrat in rindul populafiei maghiare. Barabás Endre, de pildä, luind ca e$antion 26 coomune din comitat (12 romäneijti, 12 ungure$ti $i 2 säse?ti) ajunge la concluzia cä suprafefele cele mai intinse sint definute de romäni. Ca urmare, cere autoritäfilor sä ia mäsuri. pentru a impiedica trecerea unor suprafefe din mina ungurilor in cea a romänilor14. Este concluzia la care de fapt a ajuns ?i Éber Ernő in lucrarea sa „A fajok harcza“ (Lupta raselor). Cä aceastä concluzie era tendenfioasä se vede $i din faptul cä s-au luat ca e?antion unele comune romäne§ti care defineau cele mai intinse suprafete de pämint? omitindu-se in mod voit realitatea din lumea satelor: majoritatea romänilor detineau suprafete sub 5 jugäre, lucru ce rezulta $i din faptul cä numärul cel mai mare de indreptätifi la improprietärire au fost din rindul täranilor romäni, adicä acei säteni färä sau cu putin pämint. Datele statistice de la inceputul secolului al XX-lea demonstreazä cä in multe comune suprafafa detinutä de gospodäriile románesti eiste mai micä. A$a, bunäoarä, in plasa Miercurea Niraj revenea in medie la о gospodärie secuiascä circa 17 jugäre, iar la una romäneascä doar 8,5 jugäre. In Mure$ul de Jos, la о gospodärie färäneascä ungureascä revenea in medie 9 jugäre, iar la ^ma romäneascä circa 7 jugäre. Aceastä situatie s-а raportat la comunele unde majoritatea populatiei este maghiarä sau romänä. In pärtile Reghinului de Sus §i Reghinului de Jos suprafata detinutä de gospodäriile romäne$ti este mai mare. De asemenea, trebuie avut in vedere cä о bunä parte din suprafafa la care a fäcut referire Barabás Endre se afla in pärfile Mure$ului de Jós §i Miercurea Niraj unde majoritatea populatiei era ungureascä, terenul fiind múlt mai fertil decit cel din plä$ile Reghinului de Sus $i Reghinului de Jós, locuite in general de romäni. Majoritatea comunelor comitatului, cu excepfia celor din plasa Miercurea Niraj, erau locuite atit de romäni cit $i de celelalte nationalitáti 13 Arh. Stat. Bucuresti, fond Ministerul Propagandei Nationale. Studii ?i documentare, dós. 189, f. 15. 14 Barabás Endre, Maros-Torda vármegye és Marosvásárhely törvényhatósági joggal felruházott és szabad királyi város közgazdasági leírása, Budapest, 1907, p. 58.
