Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
366 lOAN POP 24 säse§ti Lechinta. О altä proprietate a contelui respectiv s-а vindut unui nobil din Arcalia, iar un térén intravilan de 17 jugäre cu un edificiu din piaira s-а vindut unui evreu. Täranii aratä in memoriul lor cá atita timp cit mo$ia men|ionatá mai sus apar^inea contelui Ferari, ei au muncit pämintul in dijmä sau in arendä, dar de cind s-а vindut sa$ilor din Lechinta, ei sint expu?i la cea mai maré mizerie ?i lipsä. In consecintä, täranii cer ca proprietátile de peste 50 jugáre pä$une ?i pädure sä fie trecute in posesiunea comunei Herina ca avere comunalä, iar celelalte proprietáti mai mici sä se impartä acelor tärani care nu au pämint, mentionindu-se faptul cä 3/4 din locuitorii acéléi comune sint oameni säraci. In sprijinul cererii lor invocä numeroasele jertfe aduse pe diferite fronturi. „Singele värsat pe atitea fronturi ?i lacrimile väduvelor $i a orfanilor — se aratä in memoriu — pretind drepturi §i pämint, prin cari se vor pune baze solide iubitei noastre Romänii Mari“107. Memoriul este semnat, in numele comunei, de 11 membrii ai Consiliului national comunal, in el mentionindu-se cä locuitorii cer ca averile ce apartin de hotarul comunei Herina sä devinä din nou proprietatea lor. Lipsa de pämint a täranilor rezultä $i din protocolul incheiat la data de 7 martié 1919 de locuitorii din Galatii Bistritei, cu ocazia arendärii unei suprafete de pämint de 55 jugäre din mo$ia contesei lui Almänyi Imre. „Averea arendatä de locuitorii din Jeica de la contesa lui Almänyi Imre — se mentioneazä in protocolul respectiv — trece in arendarea locuitorilor din comuna Galati. Teritoriul acestei averi face 55 jugäre din care 15 jugäre impreunä cu 3/4 de jugär $i cu casa vor rämine §i pe mai departe locuitorilor din Jeica“108. In protocol se relateazä cä pentru cele 40 jugäre, locuitorii din Galati vor pläti о arendä de 4.000 coroane, sumä pe care urmau s-о depunä la banca „Bistriteana“. Rezultä, deci, lipsa de pämint a täranilor din comunele mentionate. Ca urmare, se poate deduce starea de revoltä care a domnit in rindul täranilor din comunele respective in toamna anului 1918 §i relatiile incordate dintre acentia §i marii proprietari. Cum era §i firesc, täranii sperau sä-$i satisfacä setea de pämint ?i libertate in cadrul statului national unitar román, pentru infäptuirea cäruia multi din ei au luptat ca voluntari in armata romänä. Un exemplu in acest sens il constituie Pavel Mägheru$an care, intr-o adresä cätre Prefectura din Bistrita, aratä cä a dezertat din armata austroungarä trecind in Románia, unde a intrat in armata romänä ca voluntar, luind parte la luptele de la Muncelu, iar apói la cele din Transilvania. ln incheierea adresei sale, el i$i exprimä bucuria pentru realizarea unirii, la care §i-a adus din plin contributia109. Infäptuirea unirii la 1 Decembrie 1918, ca urmare a luptei revolutionäre a maselor, nu a insemnat incetarea actiunilor täräne$ti impotriva mo$ierilor $i a altor elemente exploatatoare din lumea satelor, mai ales 1U6 Ibidem, dos. nr. 19/1919. 107 Ibidem, dos. nr. 308/1919. 108 Ibidem, dos. nr. 497/1919. 109 Ibidem, dos. nr. 73/1919.
