Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
240 VASILE DOBRESCU 6 Acüvitatea bäncilor ín acordarea creditelor a fost de la inceput riguros organizatá, solicitanfilor cerindu-li-se date precise asupra averii mobile $i mai ales imobile ре care о posedau. De asemenea, prin agenfii lor, a§a-numifii „bärbafi de incredere“, báncile obfineau informafii clare, suplimentare asupra posibilitäfilor economice ale viitorilor debitori controlindu-se veridicitatea declarafiilor acestora. Numai dupä indeplinirea acestor formalitäfi, uneori anevoioase §i desigur constisitoare pentru debitori, bäncile acordau creditele finínd cont in stabilirea cuantumului acestora, a caracterului creditului (cambial, ipotecar, cont curent etc.), de capacitatea economicá a solicitantului. Nu sint rare cazurile cind bäncile resping cererile de imprumut ale solicitanfilor pe considerentul lipsei de garanfie materials §i a perspectivei insolvabilitäfii lor. Bäncile „Albina“, „Victoria“, „Bihoreana“ etc., respingeau anual sute de cereri neacoperibile de averea solicitanfilor sau nejustificabile sub raportul eficienfei economice care ar fi u$urat recuperarea creditelor acordate. Tot din motive de intärire a garantiei imprumutului bäncile impuneau viitorilor debitori, mai ales in cazurile creditelor mari, declarafii privind folosirea acestora pentru ca banca respectivä sä aibä posibilitatea sä aprecieze rentabilitatea investifiei, in ideea evitärii, cél pufin teoretic, a unor eventuale riscuri. Totodatä, cererile de imprumut, de orice naturä, cu exceptia unor credite pe obligatii personale §i in numerar mic, se cereau a fi intärite de semnäturile $i angajarea juridicä §i economicä a douä—trei persoane, in calitate de caventi sau giranti17, si deci de responsabili direcfi cu averea lor proprie in caz cä debitorul nu-$i putea achita la timp obligafüle sau nu reu§ea cu averea sa sä asigure pe deplin imprumutul primit. Debitorii improcesuafi sau executafi pe cale judecätoreascä pentru neplätirea creditelor la timp, de obicei nu mai primeau sprijinul financiar al bäncii respective18, iar uneori nici al altora care aveau informatii asupra insolvabilitäfii unor asemenea persoane. Este adevärat cä de la aceastä regulä existau ?i excepfii pentru acei debitori care garantau cu averea lor mai insemnatä creditarea in continuare, a unor női ímprumuturi. Bäncile mari $i mijlocii cu о intensä activitate economicá, cu relafii mai ample la nivelul teritorial au avut un numár ínsemnat de agenfi $i avocati subvenfionafi care le mediau §i le urmáreau operatiunile financiare. ln vederea u^urärii §i imbunätätirii activitäfii acestor agenfi bancari unele dintre institufiile de credit romäne^ti le-au pregätit instruct'iuni speciale, pe lingá dispozitiile statutare pentru lämurirea naturii fiecärui gén de imprumut §i facilitári expansiunii economice a institufiilor bancare in diferite zone ale Transilvaniei, a sporirii clientelei 17 Arh. St. Maramures, Fond banca „Riureana“, dosar 1511904, paragraful 10. La banca „Riureana“ in cazul unor Ímprumuturi destul de modeste, de citeva sute de coroane, se cerea adeseori garantarea acestora de un numár mai maré de caventi, de obicei intre 3—5 giranti pentru debitor. ,8. Arh. St. Sibiu, Fond „Albina“, vol. 111, Proces verbal XIII, din 31 mai 1876, concluzul 74.
