Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
202 TEODOR TANCO 6 incä nu erau fixáéi näsäudenii nici la inceputul lui aprilie, insä dorinfa generalä se transformase intr-un principiu, ca acél: „Comite pentru districtul Näsäudului numai sä nu fie stráin ci román, pe care sä-1 doarä de ínaintarea romänilor, altfel cu vreun sträin se va stirni о mare nemulfumire $i nu se crede, ca Thimann sä cuteze a lua о astfei de sarcina asuprä-?i“16. Era о justificatä teamä a näsäudenilor de a nu se pomeni in fruntea districtului cu vreo persoanä sträinä ca neam, de teapa acestui sas Thimann — prefectul districtului Bistrifa, $i sträinä §i de interesele urma$ilor gräniceri. Intr-adevär, cu greu au fost depä§ite aceste temeri, ingrijoräri $i piedeci reale. ln problema desemnärii cäpitanului, fire?te, avea un cuvint de spus $i guvernul Transilvaniei, $i $eful acestuia mai ales, contele Mikó Imre care constrins de imprejuräri a propus trei romäni, candidali pe care íi prefera: Neme?(iu), Vasile Buteanu $i Iacob Bologa. Näsäudenii, intr-o scrisoare a lui V. Petri, din 6 aprilie 1861, il informeazä pe conte ?i-i dä numele candidafilor propuli de ei, guvernului cit $i Vienei, transmifind aceastä hotärire urgent lui Vasile Nascu, aflat incä tot in capitalä, pentru a face demersurile prin temerarele sale stäruin^e la organele in drept; ace$tia erau: Iacob Bologa, Alexandra Bohä^el ?i Hie Mäcelariu. (Pedagogul regretínd ín cuprinsul acelea§i serisori: „Dupä tot lucrul ne-am luat räu pe samä cä n-am propus pe Barit (George n.n.). Oare nu s-а afla omul äst meritat vätämat, cä 1-am ignorat“17?). Incä din acest stadiu simpatiile lui Vasile Na§cu se indreptau cätre Alexandru Bohäfel; $i о sä se infeleagä de ce. Au mai apärut §i alfi candidafi: loan Puscariu, dr. loan Maior, Leontin Luchi; iar guvernul transilvan i§i mai adäugase $i el pe listä citeva alte nume, sperind cä va putea avea sprijinul in cazul desemnärii unuia din cei preferati. Partizile constituite pe criterii nationale §i sociale §i angajate in luptä pentru a-$i impune omul dórit ín scaunul cäpitäniei districtuale näsäudene se prelungea $i astfei se depä$i termenul de 15 aprilie, stabilit in actul impärätesc. Ingrijorat de a nu e§ua intregul plan de organizare al autonomiei, $i pentru a bara planurile prefectului Thimann in care scop acesta cälätorise la Viena, comitetul Fondurilor gräniceresti, prin pre?edintele säu — Grigore Moisil, a convocat „Conferinfa reprezentantilor comunelor din districtul Näsäudului tinutä in 18 aprilie 1861“. Cei 220 reprezentanti din cele 44 comune gränicere§ti au ales un comitet larg (52 membri) sub pre$eden(ia aceluia$i vicar Grigore Moisil, iar: „Acest comitet s-а insärcinat §i a luat asupra-§i indatorirea de a face toti pa$ii necesari atingätori de obiectul sus memorat, ín care privintä adunarea intreagä prin acesta imputernice§te comitetul, ca sä poatä lucra in numele districtului intreg“18. Imediat se intetirä stäruintele acestui comitet provizor pentru numirea grabnicä a cäpitanului suprem. Urmätorul pas important a fost 1в „Gazeta Transilvaniei“, Brasov, 1861, nr. 27, p. 112. 17 Dr. Nistor Simon, op. dt., p. 317, ,8 Ibidem, p. 330.
