Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
19 LUPTA ROMÄNILOR PENTRU DREPTURI EGALE 183 dipi in Marele Principat al Transilvaniei. Se mai adäugau deeigur la aceastá activä prezenfá románeascá, indeosebi in sezonul §colar, §i о populaüe stabila de romani comercianp, bine situap, sau meseriasi cu renume si färä de care urbea muresaná nu se putea concepe pe sine. Era firesc deci ca la 18—19 aprilie 1861 cind s-au inceput lucrärile de reorganizare a institutiilor scáunale, purtátorul de cuvint al romänilor din imprejurimi, Vasile Hossu, preot auxiliar unit ín Tirgu Mures, sä fie secondat de о pleiadä de entuzia^ti, asemeni cancelistilor, care 1-au sprijinit §i secondat pe Avram láncú in primävara anului 1848'. Evenimentele erau prea recente pentru a se fi acoperit in acest timp de válul uitárii. Ele erau desigur si múlt prea evocatoare ca sä nu merite a fi repetate in noile conditii si prin alti oameni de bine $i de suflet, al cáror §ir, ín cei 12 ani de üa revcflupe, se va fi. &igro$at simptor. La 19 aprilie 1861, in cea de-а doua zi a adunärii elective a Scaunului Mures, dupä oratorii care 1-au obligat pe Hossu in prealabil sä radieze de pe memoriul-protest ce intenpona sä-1 depunä, faptul cä este semnat de el, in numele парипЦ románé din cuprinsul scaunului §i sä scrie cä „e semnat de el in numele mai multor romäni“, ceea ce ínsemna cu tótul altceva si múlt mai pufin decit sperase initial, — se dä citire acestuia in plenul adunärii63. íntoemit de un bun cunoscätor al realitäplor locale, al greutäplor §i neajunsurilor multiple la care sint supu$i romänii ce träijesc in zonele cu populatie mixtä, memoriul-protest evitä sä arate aceastä crudä realitate, considerind cä in cadrul festiv in care el urma sä fie expus nu se puteau spune lucrurilor pe nume. Psihologie specificä romänilor din zonele unde ei de secole scad numeric si economiceste. Se spune deci in memoriul-protest cä „Napunea romänä . .. aleätuind un sfert din populatia (scaunului) nu se indoieste de dragostea napunii seeuiesti fatä de ea, ba chiar este convinsä cä toate cele intimplate pinä in prezent in privinfa fericirii comune s-au fäcut de comim acord si declarapile fäcute aici vor fi justificate prin fapte“. Se evoeä in continuare traiul comim indelungat al romänilor si al seeuilor pe aceste meieaguri, ca temei al propunerilor ce urmeazä. I$i mai manifestä satisfactia si pentru demersurile fäcute de natiunea maghiaro-seeuie pentru restabilirea regimului constitutional. Dar, — continuä memoriul-protest — sintern nevoip sä ne exprimäm durerea pentru faptul cä in sedinfa de ieri a scaunului, judele nostru suprem provizoriu si mulp alp intelectuali secui, nu au amintit nimic in discursurile lor de natiunea romänä care reprezintä un таге numär in nobilul scaun, care au aceleasi drepturi egale in constitutie ca si secui din acest scaun nobil. (subi. ns. I.R.). Memoriul-protest cerea in continuare „Egalitate de drepturi ale natiunii adicä egalitatea natiunii románé care locuieste in acest scaun nobil, cu natiunea secuiascä (subi. ns. I.R.). 63 Arh. St. Mure§, Fond Scaun Mure?, Protocolul adunärilor Comitetului reprezentatív din anii 1861—1-867, fila 36.
