Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
5 T. CIPARIU 51 ETNOGENEZA POPORULUI ROMAN 109 Moldoveanu, intocmai precum §i migrärile romänilor din Mesia intíia ?i Panonia a doua au fost ín Ungaria, piná la Maramures, §i iar din Dacia ripense si Mesia a doua sau Bulgaria, in Románia §i Moldova, insä totdeauna intre marginile Daci ei“10. Aíjadar, spre a nu confunda migrärile efemere, cu un indice demografic limitat, in perimetrul Daciei vechi, consemnate dupä migratia popoarelor de provenienda räsäriteanä, cu iluzoria „migrafie“ a unui intreg popor autohton din sudul spre nordul Dunärii11, T. Cipariu se raporteazá la frecvönta a douä nume de circulafie in Transilvania: Munteanu §i Moldoveanu. Sint exemple tipice din onomastica romäneascä, mai la indemina filologului care adaugä investigafiei lingvistice, argumentele vestigiilor istorice in concretizarea continuitätii, dupä retragerea parfialá, strategicä — administrativä, efectuatä de Aurelian. Pästoritul si agricultura, ca ocupafii de bazä ale protoromänilor, au substantializat civilizafia materialä, perpetuind existenda unui popor autohton, in timp si spatiu, fapt consemnat de cronica notarului Anonymus al regelui Béla: „Adevärata culturä a romänilor in Dacia a dinut numai pinä la Aurelian. Aceasta demusträ toate inscriptiunile §i monetele ce s-au aflat pinä acum, si nici unele nu tree peste aceasta epoeä incoace. Nu poate fi dar indoialä cä, dupä furia barbarilor (in)späimintadi, romanii trägindu-si legiunile, citi au putut §i aveau mod, toti au trecut in Mesia, peste Dunäre, si cu dinsii toatä cultura romanä. Romänii (populatia autohtonä romanizatä, — n.n.) insä, carii rämaserä aici ca si in Ungaria, nu puteau sä fie altii decit pästorii, §i cel mai mult sáténii, care neavind mod de a fugi, ci mai mult avind de a se trage dinaintea barbarilor, färä de a pätimi in comoditätile viefii cu care nu erau dedati, rämaserä ascunsi prin mundii si selbele (pädurile, — n.n.) cel& dese a(le) Transilvaniei, sau mai bine ale Daciei, mai pinä in inima Romäniei. „Pastores romanorum“, dupä anonimül notariu al lui Béla, aflarä si ungurii cu venirea lor in Panonia; fost-au negresit si in Transilvania sub ai lor principi in diverse dinuturi; insä carii desi sä fi ajuns la averi si putere mai insemnatä pre alocuri, dar urme sau semne de ceva culturä, cum au fost a(le) romänilor pinä la Aurelian, nu au 10 Biblioteca Academiei R.S. Románia, ms.rom.cit., f. 2 r. 11 Dupä 1848, T. Cipariu a manifestat о atitudine criticä vehementä, bazatä ре о temeinicä argumentare documentarä fatä de corifeii „teoriei migrationiste“, printre care: Robert Röesler (pseudonimul scriitorului german Julius Mühlfeld, 1840—1881). Romänische Studien, Untersuchungen zur älteren Geschichte Romäniens, Lipsca, 1871; Hunfalvy Pál, Le peuple Roumain ou Valaque, Etude sur son origine et cel le de la langue qu’il parle, Tours, 1880. Termenii „transhumandä“ §i „emigrare“ nu se pot confunda cu ceea ce se consemneazä in istorie prin „migradia popoarelor“, iar semnificadia termenilor mentionadi se preteazä la interpretari discutabile sub aspect lingvistic, etnografic, demografic etc., in lucräri de autori cu orientäri diferite, precum §i Ovid Densu^ianu, Pästoritul la popoarele romanice, Insemnätatea lui lingvisticä fi etnograficä, in Vieapa nouä, Bucuresti, 1913 sau Stefan Metes, Emigräri romänefti din Transilvania in secolele XIII—XX, Edifia a II-a, reväzutä ?i adäugitä, Bucuresti, Editura stiintificä s* enciclopedicä, 1977). Pentru clarificea semanticä a termenilor care afecteazä conceptui istorie de „continuitate“ vom insista cu alt prilej.
