Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)

Note – patrimoniu

710

TRAIAN RÜS

6

sä-$i facä о educapune politica intr-un grad ca sä se poatä mäsura cu oricare alt popor conlocuitor sau limitrof.“11

Problema tipäririi operelor corifeilor $colii Ardelene, ca ajutorul guvernului román, a fost reluatä in timpul domniei lui AI. Ion Cuza. $i aceasta nu intimplätor. Sintern ín perioada ín care legäturile culturale íntre romanii din spapul carpato-dunärean, altoite pe fondul etnic $i lingvistic comun, s-au intensificat, poporul román stringíndu-$i íntr-un singur $uvoi energiile ín scopul doblndirii idealului unitäpi politice. Inipatorul editarii operelor lui $íncai p ale celorlalp reprezentanp ai $colii ardelene pentru care a“ ostenit culegíndu-le care dintr-o tava, care din alta“ timp de peste 40 de ani, a avut-o ín aceasta perioada, din nou, Alexandra Gavra, profesor la Preparandia ($coala normala) din Arad. In primavara anului 1864, printr-o scrisoare adresatä Ministerului Cultelor $i Instrucpunii Publice, oferä spre vínzare statului román, ín vederea editarii, о serie de manuscrise originale ale lui $incai $i Micu §i ale altor cärturari transilväneni. Printre acestea se inscrie $i manuscrisul lui Sincai „Lapis offendiculi“ cu „datele sale la compunerea Istoriei eclesiastice, dogmatice, nationale $i la intärirea oamenilor no$tri intru alipire cätre sfinta bisericä ostodoxä“. La sfir$itul acestui manuscris, pe care l-а inaimat Ministe - rului Cultelor §i Instrucpunii Publice, Al. Gavra face urmatoarea notare: „Dacä vom lua in socotinfä proselitismul, ce de un timp incoace in pärfile noastre, iar incepe a-$i aräta capul, nimic n-ar fi mai de dórit decit opul acesta „Lapis offendiculi“ al publica $i in limba latinä $i ín cea románeasca . . . pentru ca oamenii no$tri pre aici inspirap fiind de unii $i impresorap de neagra ne$tiinfa u§or se pot clätina in consecintä, care dacä ar avea cärti cerinielor corespunzätoare cu bunä seamä in zilele de tentape ar rämäne scutip in contra incercätorilor“.12

In corespondenfa purtatä cu domnitorul Al. Ion Cuza, referindu-se la „Cronica“ lui $incai, editatä la lap in perioada 1853—1854, subliniazä cä aceasta „este fäcuta dupä ceva copie a lui Vida, ce a fost cenzuratä cu destulä vigoare de autoritäple maghiare din Ungaria la anul 1808, prin urmare acea editie nu prezintä garanpile fedilitäpi $i este cu totul ciuntitä in asemänarea cu veritabilul geniului uvragiului lui $incai“. Dupä ce aratä cä originalul necenzurit al „Cronicii“ se aflä ín proprietatea lui, este de pärere cä „aceastä materie vastä va fi imperfectä eit timp nu se va da la luminä cu aceastä ocazie $i manuscrisul lui Samuel Clain care suplimenteazä a$a fiind pe $incai. Este dar de interes eminent pentru biblioteca $i istoria naponalä ca ambele opuri sä se tipäreascä tot intr-un trup pentru ca unul prin altul se completeazä“.13

In scrisoarea din 30 iunie 1864 il roagä pe domnitorul román „in numele urmaplor dulcilor no^tri stränepop, pe tot ce e sfint, ce e sacru, ca pe un pärinte“ sä intervinä pentru „asigurarea tezaurului acestuia nepre^uibil naponal $i dacä nu altminterea, de astä datä barem pe seama unei biblioteci a

11 George Barit, Parti alese din istoria Transilvaniei, vol. III, Sibiu, 1861, p. 102.

12 ArhStat, Bucurepi, fond Ministerul Cultelor 51 Instructiunii Publice, dos. 1547 a/1865, f. 1 $i 4; Traian Rus, О incercare de tiparire a operelor lui Samuel Micu ;i Gheorghe $incai, in Revista de Istorie, 27, 1974, nr. 10.

13 ArhStat, Bucurepi, fondul Ministerul Cultelor $i Instructiunii Publice, dos. 1547 a/1865,