Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
Note – patrimoniu
706 TRAIAN RUS 2 Prímek incercäri de tipärire a operei lui $incaí aparpn la inceputul secolului al XVIII-lea ínsu$i autorului. Fiind íncurajat de episcopul S. Vulcan, $incai a ínceput sa-$i publice fragmente din „Cronica Románilor“, in anii 1808 $i 1809, ca supliment la „Calendarul“ de la Buda. Din masiva sa opera el reu$e?te sä tipäreascä numai un fragment redus, de douä őri cite 40 de pagini, ín fascicole, deoarece imprejurärile íl for^eaza sä päräseascä Buda, cäutindu-p adäpost ín casa conplor Wass, intr-un sat din limitül Casovei. In 1811 íl gäsim din nou la Oradea, la episcopul S. Vulcan, unde í$i terminä pentru tipar edi^ia latineascä a „Cronicii“. Versiunea latinä a operei a fost supusä cenzurii din Oradea, obpnínd ín mai 1812 din partea funcponarului cenzorial Anton Szerdahely aprobarea tipäririi ei pentru Ungaria. Tipärirea „Cronicii“ a fost incredin^atä tipografului sibian Hochmeister. Dorind ca opera sä fie räspinditä cunoscutä de románii din Transilvania, $incai cere cenzurii transilvänene avizul de а о tipäri. In acest scop, inmineazä personal Sefului cenzurii, episcopul Iosif Martoni, un volum latinesc al „Cronicii“ spre examinare, iar textul romanesc, in trei volume, íl trimite direct guvemului. Dupä aproape doi ani, pe baza opiniei episcopului romano-catolic din Alba Iulia — care s-а exprimat „opus igne, author patibula dignus“ (opera este bunä de foc, autorul de spinzurätoare) guvernul nu numai cä a interzis tipärirea „Cronicii“ ín Transilvania, dar a intervenit ca ea sä nu poatä fi editatä nici in Ungaria, confiscind atit edipa romänä cit §i cea latinä.3 Dupä moartea ilustrului savant, au existat in principatele románé preocupäri pentru tipärirea operei lui $incai. In 1833, de pildä, Damaschin Bojincä, pe atunci avocat in capitala Ungariei, in corespondent purtatä cu Mitropolia din Blaj, p-а manifestat dorint de a tipäri „Cronica Románilor“. „Cind am aflat din ziar—, se aratä íntr-о scrisoare din februarie 1833 — cä Cronica lui $incai se gäse§te de vinzare la Viena, am vrut sä о cumpär cu intenpa de а о publica, dacä vor permite mijloacele materiale; totu§i mai inainte de a face acest lucru am intrebat pe ilustrul coleg Samuel Vulcan, frate $i foarte stimat pärinte in ordin, sä-mi spunä mai sigur dacä nu are in miini originalul latin, cäci $tiam din propria lui gurä cä atunci cind ia fost confiscat un exemplar de cätre cenzúra guvemului cräiesc (care $i azi se aflä sub confiscare) el a depus un alt exemplar la ilustrul episcop Vulcan. Acest bärbat avind о minte excelentä p un spirit nelinipit, a§a cum nu se suporta in imprejurärile dictate ale timpurilor agitate de dupä Horea, silit sä sufere о mare nenorocire, a ínceput sä cedeze $i aceste imprejuräri au fäscut ca sä nu mai poatä continua mai departe“. In tenuia lui Damaschin Bojincä de a tipäri „Cronica“ lui $incai nu a prins viat deoarece Mitropolia de la Blaj, din cauza obligapilor fiscale, era intr-o situape precarä. „Chiar dacä eu insumi — se aratä in continuare in scrisoare — a? dori sä editez acea operä desfiinttä, in imprejurärile de astäzi sint impedicat de a ajuta de necesitatea fizicä. Cäci, conform rezolupei binevoitoare a maiestäpi sale, rodul $i venitul acestui domeniu sínt atribuite din ziua depunerii jurämintului, astfei incit pentru acest timp nu a fost adunat nimie, ci toate numai pentru partea fiscului. $i astfel imi lipsepe atit de mult 3 Z. Picli$anu, Cenzúra Cronicii lui Gh. $incai, in RevArh, vol. I, nr. 1—3, 1924— 1926, p. 22—23.
