Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
Note – patrimoniu
3 TIPÄRIREA OPEREI LUI GHEORGHE $INCAI 707 pentru ca sä fiu in stare sä ajut altuia sträin, incit eu insumi iau cu imprumut de la о persoanä sus-pusä о importantä sumä de bani sträini ca sä mä due la Viena, íncít sínt silit sä mä incarc de datorii. .. Re$edhpa este atit de minatä incit dupä rentuparea la venituri, nu pot loeui in ea, iar catedrala, daca nu se renoveazä, ajunge in ruinä“. loan Trifu, scrie la 23 februarie—9 martié 1833 in problema tipäririi „Cronicii“ lui $incai, ca räspuns la scrisoarea lui D. Bojincä, urmätoarele: „Dacä in adevär veniturile acelui domeniu írni revin mié numai din ziua depunerii jurmämintului, adicä de la 5 noiembrie anul trecut, astfei incit toatä recolta anului trecut a fost prédát fiscului cräiesq, sint silit sä räspund imediat scrisorii dumneavoasträ pornite din zelul p intenpa cea mai bunä, cä nu pót ajuta la cheltuielile de editare a Cronicii lui $incai. ímprejurarile mele ca preot mä impiedicä sä ofer veniturile din alp ani, cäci v-am informat cä aid toate eite existä in dioceze sínt päräsite §i dacä ajutä Dumnezeu, eu nu vreau sä le transmit mai departe in felul acesta spre rupnea napunii“4. Volumul I al „Cronicii“ a fost tipärit parpal de cätre Al. Gavra p Gherman Vida, in perioada 1842—1847 la Buda, p in anul 1843 la lap- Acest lucru rezultä cu claritate dintr-un raport adresat domnitorului moldovean Gr. Al. Ghica, la 4 iunie 1853, de cätre N. Su{u, A. Donici, M. Kogälniceanu $i A. Panu, in care, printre altele, se aratä: „Meritul cel mare al Cronicii lui Sincai este cä e intregu scoasä din nenumärate izvoare originale. De aceea cu drept cuvint s-au zisu cä in cit timpu aceastä prepoasä scrisoare nu va fi publicatä, romanii nu vor avea istorie. intr-adevär literatura noasträ nu are altä carte care sä cuprindä atítea mii de documente necunoscute, atitea facturi interesante pentru intäeap datä scoase la luminä $i care sä ne deschidä un orizont a?a de larg in cimpul istoriei nationale ca $i colepia lui $incai. Din nenorocire insä, acest capu de operä a erudipei, aproape jumätate de secol de cínd a iept din peana nemuritorului autoriu, zace uitatä in douä singure manuscrise, din care unul al Episcopiei din Oradia Mare la profesorul Gavra din Arad p altul cumpärat de arhimandritul Gherman din lap la licitapa din Viena; p profesorul Gavra p cuviosul arhimandrit s-au fost íncercat in anii trecup a da la luminä rodul a 30 de ani de muncä ai lui $incai, dar cu toate prochemärile préséi románepi, cu tot sprijinul iubitorilor de istorie, manuscrisul din Oradea nu s-а putut tipäri ín tipográfia universitäpi din Pesta decit pinä ín anul 1383 al lui Hristos, iar cél din lap íncredintat teascurilor mitropoliei Moldovei n-au fost iept decit pinä la anul 1000. Editorii au fost avut rivnä mare decit mijlocele p ajutoriul publicului au fost mai micu decit índemnul jurnalelor p apeptarea erudiplor“.5 Copia de pe manuscrisul ce-1 poseda Gherman Vida a fost fäcutä de preotul Petre Märcupu din Roit. Acesta a mai transeris, se crede, о copie ín perioada 1820—1821, din insärcinarea lui Petru Maior. Volumul I din aceastä copie ajunge in mina lui Laga, care-1 vinde bibliotecii din Bucurepi; celelalte 4 ArhStat Alba Iulia, depozitul Blaj, fond Mitropolia greco-catolicä de Alba Iulia §i Fägära$, Protocolul actelor prezidiale pe anul 1833, nr. 45, f. 52—53. 5 ArhStat, Bucurepi, fond Ministerul Cultelor 51 Instrucpunn Publice al Moldovei, dosar 256/1852, f. 69—70; Traian, Rus, Unele documente privind Cronica lui Gh. Sincai, in RevArh, 2, anul IX, 1966, p. 302.
