Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
310 EUGEN LÁZÁR 2 trebuie menyionat faptul cä romárai transilväneni au fost íntre ultimii care $i-au päräsit meleagurile natale. Prezentä lor numericä redusä a impiedicat la inceput constituirea unor comunitäti pe criterii etno-sociale $i nationale, intrucit conceptui de comunitate in America avea unele particularitäti diferite de cel din Europa. Ideia libertätii, a utilului $i a eficientului — caracteristici de bazä a societätii americane — a impus crearea unei ideologii simplificate la nivelul individului, conform cäreia — a$a cum subliniau Margaret Mead $i Muriel Brown — „comunitatea insemna un grup de oameni care impart о preocupare comunä $i face eite ceva pentru indeplinirea ei . . ., о preocupare pe care $i-o exercita prin propria $i libera lor vointä“4. Emigrantii cäutau sä träiascä totdeauna la un loc, grupindu-se mai intii dupä satui sau comitatui din care veniserä, pentru a inlätura in acest mod sentimentul insingurärii $i al izolärii la care erau expu$i5. Cu foarte putine exceptii insä, ei au fost curínd asimilati ín marea masä a populatiei americane. Prima prezentä a unui román pe teritoriul Statelor Unite este consemnatä de marele bärbat de stat $i om de $tiintä american Benjamin Franklin intr-o scrisoare din 1755 adresatä medicului John Lining din Charleston, South Carolina, in care descrie vizita fäcutä de cätre un román din Transilvania, pe nume Samuil Damian, om de mare culturä, pe care savantul american l-а initiat in tainele electricitätii, aflatä la inceputuri6. Damian, cunoscätor al limbii latiné, era animat de dorinta de a cunoa?te lumea, principalul sau scop fiind inconjorul globului pe eit posibil pe uscat. Timp de aproape un secol nu mai avem §tíri despre prezentä románilor pe teritoriul Americii, pina spre mijlocul veacului al XIX-lea, cind in 1840 grupuri de rontani debarcä ín portul ora$ului New York, declarind autoritätilor vamale a fi originari din Valahia". In urma supozitiilor unor cercetäri anterioare8, ar fi existat posibilitatea ca vreun refugiat politic román sä fi ajuns in America, dupä ínfringerea revolutiilor burgheze din 1848—1849. Desigur, hotärirea a fost luatä dupä о indelungatä perioadä de pribegie prin apusul Europei, pentru cä in tärile románé nu prea erau cunoscute posibilitätile pe care le ofereau atunci Statele Unite. Trecerea oceanului era о altä problemä dificilä, unele cälätorii durind mai bine de trei luni, ín conditii dintre cele mai aventuroase. Robert F. Foerster, The Italian Emmigration of Our Times, Cambridge, Mass.; 1919; A. D. Sonders, The Magyars itt America, New York, 1922; Joseph S. Roucek, The Yugoslav Immigrants in America in The American Journal of Sociology, vol. XI, 1935. 4 Margaret Mead & Muriel Brows, The Wagon and the Star. Why American. Act as They Do?, 1968, p. 13. 5 Románii de pretutindeni. America. Conferinia pärintelui E. Lucaciu, in Gaz eta de Duminicä (Simleu) din 15 martié 1909, p. 7. 6 P. Cernovodeanu, Un transilvanean prieten cu Benjamin Franklin, in Magazin Istoric, IV, nr. 11(44), noiembrie 1970, p. 48—51; D. Dvoicenk-Markov, A Rumanian Priest in Colonial America, in The America Slovic and East European Review, XIV, 1955, 2, p. 383—389. 7 S- Fekete, Istoria Uniunii }i Ligii Societatilor Romänefti din America, 4 iulie 1906—-4 iulie 1950, vol. comemorativ, Editura ziarului, America, Detroit, Mich., U.S.A., 1950, p. 19. 8 S. Drutzu, si A. Popovici, op. cit., p. 96—97.
