Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
250 IOAN POP existente in grantele de unde au venit, fara a avea in vedere, cä in pnutul Näsäudului erau cu totul alte raporturi in privinta dreptului de proprietate. In acest fel, se aratä ín petipe, a apärut aid expresia de „päduri erariale“ (Aerarial Waldungen)11. La afirmapa autoritäplor locale, cä ínfiintarea oficiului silvic ar fi fost necesarä, deoarece in anii anteriori s-ar fi comis prevaricapuni in päduri, petiponarii aratä cä ín tot timpul revolupei gränicerii fiind plecap cu batalioanele regimentului in afara districtului, bätrinii, femeile p copiii $i-au procurat lemne de foe cum au putut din pädurile mai apropiate. Asemenea fapte nu au constituit insä prevaricapuni care sä reclame necesitatea infiin^ärii unui oficm silvic cu un personal atit de numeros, plätit din fondul de provente, sechestrat acum de erariu. ln fine, ei aratä cä nu obiecteazä impotriva administrärii pädurilor ca ín timpul gránitéi militare, ci numai impotriva angaiärii unui personal silvic atit de numeros $i a ideii cä pädurile de pe teritoriul fosmlui district militar näsäudean ar fi bunuri fiscale, ln consecintä, ei i$i suspn dreptul $i modul de folosire a pädurilor ca $i pinä atunci. Aceasta este, in esentä, petitia inaintatä de reprezentantii comunelor gränicere$ti preturii din Näsäud la 20 decem'orie 1851. Ea a fost redactatä de invätätorul Vasile Na?cu, considerat pe bunä dreptate, arhiva vie a gränicerilor näsäudeni, precum p de ceilalp membrii ai comitetului fondurilor gränicerepi din Näsäud, care a fost ales, a$a dupä cum s-а arätat, la adunarea din 13 martié 1851. Prin adresa din 16 ianuarie 1852, pretura din Näsäud informeazä comanda districtului militar din Reteag despre predarea pädurilor, iar aceasta va raporta situapa guvernului de la Sibiu. Acesta, prin ordonanta din 5 februarie 1852, a dispus ca, deocamdatä, toate pädurile de pe teritoriul fostulu: regiment de granitä sä fie puse sub scutul $i, supravegherea comi-arului silvic din Näsäud, Gabriel Blagoevics, iar acesta, prin personalul angajat, sä impiedice prevaricapunile $i devastärile de päduri12. Sub asemenea pretexte, pädurile din főstül district militar näsäudean au fost puse sub sechestru, fo$tii gräniceri fiind amenintap a fi despoiap de aceste averi, care constituiau izvcare insemnate de venituri pentru existenta lor. Lupta pentru redobíndirea acestor averi, ca p a fondurilor de provente $i monturä, precum si a altor bunuri räpite era о chestiune de via;ä pentru populapa din acest pnut. Intrucit in lucrarea de fa^ä au fost menponap asa-numipi munp revendicap, fondul de provente sí fondul de monturä, consideräm necesar sä aducem unele lämuriri referitoare la acesti munp s> la fondurile respective. In anul 1769, Austria, profitínd de faptul cä Turda se afla ín räzboi cu Rusia, a impus acesteia, ca ?i celor douä Principate, о rectificare de frontierä de-а lungul Carpaplor, mutind mai inainte vulturii imperiali si anexind astfei 54 de munp, care vor fi numip „munp revendicap“. Acesti munp au fost dap, in cea mai mare parte, in folosinta regimentelor de granitä. Dar asupra lor formulau pretenpi $> unele familii nobiliare ca, de 11 Ibidem, p. 55. 12 Ibidem, p. 58. 6
